Treceți la conținutul principal

Crowdfunding pentru opera La Serva Padrona. Un gest mic din partea ta, un pas important pentru succesul operei independente!

Opera este arta totală, unde muzica, teatrul, dansul și artele vizuale se împletesc pentru a crea o nouă experiență! Din dragoste pentru opera am realizat această producție pentru La Serva Padrona într-o variantă minimalist, dar din care nu lipsește absolut nimic și în care nivelul calitativ rămâne șa cele mai înalte standard.

Dorim să susținem trei spectacole în București în prima parte a anului (până la finalul lunii iunie) Scopul acestei campanii este de a finanța un singur spectacol, iar existența lui depinde de entuziasmul și de generozitatea ta.

O sumă mica oferită de tine, un pas mare către succesul operei independente!

Poți scana codul nostru aici 

Cea mai mica sumă care poate fi donată a fost stabilită la 2 euro, dar iată pachetul nostru de recompense: 

20 euro: îți vom mulțumi public pe site-ul nostrum (https://servapadrona.art/) și în anunțurile următorului spectacol (te rugăm, anunță-ne dacă preferi să rămâi anonim))

50 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi o sesiune online de canto

100 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi trei lecții online de canto

500 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi un recital online doar pentru tine și prietenii tăi (poți aduce oricâți în fața ecranului) șio sesiune de networking. 

Peste 500 de euro: tu decizi!



Sponsorizarea este, de asemenea, o soluție. Pentru aceea, te rugăm să ne contactezi la adresa asociatia.nirmal.art@gmail.com

Fii partenerul nostru!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...