Treceți la conținutul principal

Oamenii au multă nevoie de muzică clasică şi de experienţe spirituale.” Interviu cu pianistul Lucas Krupinski

 

Pianist internaţional de origine poloneză, pe Lucas Krupinski am putut să-l vedem în 2018 pe scena Ateneului Român în concertul dedicat Centenarului Independenţei Poloniei din cadrul celei mai frumoase stagiuni a filarmonicii din ultimii ani, Stagiunea Centenar. Krupinski este câştigătorul mai multor concursuri internaţionale, printre care cel din San Marino (2016, triplu laureat), Cobcursul Chopin din Hanovra(2015) şi cel din Aachen (2016).

Cleopatra David: Pe 11 iunie 2020, Filarmonica  „George Enescu” va transmite în stagiunea online înregistrarea din 2018 a Concertului pentru pian Nr. 1 de Chopin  al cărui solist aţi fost. Ce loc ocupă acest concert în repertoriul dumneavoastră şi cum a fost colaborarea cu Filarmonica din Bucureşti?

Lucas Krupinski: A fost o mare plăcere să cânt cu Filarmonica „George Enescu” în frumoasa sală a Ateneului Român. Publicul a fost foarte cald şi a fost o imensă bucurie să lucrez cu dirijorul  Alexander Walker, alături de care am cântat recent la Londra.

În 2018 am cântat Concertul Nr. 1 de Chopin în mi minor de două ori. În timpul unuia dintre concerte, am avut un incident interesant (nu foarte amuzant, în timp ce-l trăiam şi cântam, totuşi): pentru una dintre notele de mi din registrul acut cedase complet acordajul şi, după cum vă puteţi închipui, într-un concert în mi minor asta poate fi o problem serioasă A fost o adevărată provocare să încerc să cânt mai încet, mai „moale”, această notă pentru ca publicul să nu fie foarte deranjat de disonanţă. În cele din urmă, totul a fost bine şi cumva, critica muzicală nu a menţionat problema după concert, ceea ce probabil înseamnă că poate nici publicul nu şi-a dat seama.

 Suntem cu toţii oameni şi împărtăşim aceeaşi dragoste faţă de muzică.

C.D. Sunteţi un artist polonez stabilit în Marea Britanie şi concertaţi pe patru continente. Care sunt cele mai marcante experienţe din ultimii ani şi unde vă simiţi acasă?

L. K.: Polonia va fi întotdeauna patria mea. Acolo m-am născut şi mă simt profund legat de această ţară. Marea Britanie este un alt loc foarte aproape de inima mea. În ambele ţări am prieteni minunaţi, iar ca pianist concertist trebuie să călătoresc tot timpul. Astfel, graniţele şi diferenţele dintre ţări devin mai puţin vizibile. Îmi place mult să călătoresc şi să descopăr noi culturi. În cele din urmă, suntem cu toţii oameni şi împărtăşim aceeaşi dragoste faţă de muzică.

C.D.: Multe instituţii de cultură încearcă noi moduri de a ajunge la public pentru a-i oferi acestuia hrana spirituală, fie şi online. Găsiţi eficient acest mod de comunicare? Credeţi că viitorul muzicii va fi mai mult în zona digitală decât în cea live şi colectivă?

L. K.: Cred cu tărie în concertele live, unde oamenii pot experimenta pe deplin conexiunea pe care muzica o realizează între interpret, public şi univers. Totuşi, în situaţia actuală, cel mai bun mod de a comunica este să împărtăşim muzica online, via concerte digitale.  Este o soluţie temporară, desigur, din moment ce nu oferă publicului experienţa totală pe care doar concertele live o pot crea.

C.D.: Marea Britanie pare să fie în continuare departe de finalul crizei. Cum se adaptează muzicianul şi omul Lucas Krupinski  la această situaţie? Ce vă lipseşte cel mai mult în aceste zile?

L. K.: Luna trecută a fost foarte productivă pentru mine. Am avut timp să-mi stabilesc noi obiective şi să regândesc priorităţile din viaţa mea. Am petrecut mult timp citind cărţi şi învăţând repertoriu nou şi încercând să cresc ca fiinţă umană. Am dat câteva recitaluri online care au fost foarte bine primite, ceea ce arată cât de multă nevoie au oamenii de muzică clasică şi de experienţe spirituale.

C.D.:  Ce compozitor vă este mai aproape de suflet şi cum diferă pregătirea pentru un concert simfonic de cea pentru un recital?

L.K.: Îmi este imposibil să indic un anumit nume. Cu toate acestea, am o “listă” de compozitori care sunt aproape de sufletul meu. Printre ei sunt Chopin, Scriabin, Rahmaninov şi Brahms. Procesul pregătirii pentru un concert cu orchestra  implică şi studiul părţilor de orchestra şi construirea dialogului, a ceea ce face din muzică o conversaţie, mai degrabă decât un monolog.

C.D.:  Cum vedeţi viitorul soliştilor concertişti după criza Covid?

L.K.: Cred că situaţia se va îmbunătăţi în câteva luni şi vom putea călători şi cânta din nou, chiar dacă la început nu vom putea avea sălile pline. O problemă mai greu de rezolvat este cea legată de concertele orchestrelor, care vor fi limitate la 15 membri. Dar cu siguranţă numărul va putea creşte în timp, când situaţia va deveni mai stabilă în lume. 


Interviu publicat pe Adevarul.ro


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...