Treceți la conținutul principal

Dragostea nu moare



Oricât de diferiţi am fi noi, oamenii, oricât de diverse opinii am avea asupra lumii, se pare că asupra unui singur lucru suntem cu toţii de acord, şi acela este DRAGOSTEA. Cu toţii ştim că nu există forţă mai mare în univers care să ţină oamenii laolaltă, că nu există nicio temă mai slăvită în arte şi nici altceva care să dăinuie mai puternic dincolo de timp.

Doamna LUCIA OVEZEA, scriitor şi editor, dorind să reînvie parfumul Bucureştilor de altădată, cu ale sale splendide seri de muzică şi literatură, vă invită joi, 26 noiembrie 2015, începând cu orele 18.30, la serata literar-muzicală „Dragostea nu moare”, intitulată astfel după celebrul roman al scriitoarei indiene Maitreyi Devi

Publicul iubitor de muzică şi poezie va fi delectat de artiştii:


CLEOPATRA DAVID – soprană Care va prezenta poveşti de dragoste zugrăvite de mari compozitori în lumea opereiIOANA MARIN – solistă de muzică tradiţionalăCare va reaminti publicului frumoasele cântece de dragoste din folclorul românescFLORENTINA LOREDANA DALIAN – poetă şi prozatoareCare va recita poezie de dragoste din creaţie proprieLAURENȚIU LUNGEANU şi MARIA POPA- dansatoriCare vor prezenta un recital de tango argentinian

Organizator Asociația AXA VIEȚII
Str. Petru Maior nr. 32, sector 1, Bucureşti
 26 noiembrie 2015, orele 18.30
 Amfitrion: LUCIA OVEZEA

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe