Treceți la conținutul principal

Bucuria dansului

Acum un an, o nouă entitate artistică a luat naştere din munca, gândirea comună şi aspiraţiile artistice a doi dintre membrii Formaţiilor Muzicale Radio. Doi pianişti aflaţi la vârsta maturităţii - Carmen Daniela Săndulescu şi Dan Stoenescu – au reuşit să pună în slujba muzicii experienţa acumulată de-a lungul anilor, realizând un proiect artistic complex ce poartă numele de „Bucuria dansului”, din care marţi, 27 mai 2008, în studioul de concerte „Alfred Alessandrescu" al Societăţii Române de Radiodifuziune am avut oportunitatea şi plăcerea de a viziona şi asculta al doilea episod.
Carmen Daniela Săndulescu este pianistul corepetitor al Corului Academic Radio, activitatea sa de zi cu zi constituind suportul de neînlocuit al asimilării repertoriului de către formaţia amintită, în timp ce Dan Stoenescu este artist liric (tenor) în cadrul aceluaişi cor. Prezentarea recitalului a fost realizată de Sorina Goia.
Dacă în 2007 recitalul constituit din 2 părţi (partea I pentru pian la 4 mâini şi cea de a doua pentru 2 piane) a acoperit creaţia muzicală „de dans” (suite de balet, dansuri orchestrale) de pe mapamond, cel din acest an a purtat subtitlul ProEuropa. Prima parte a recitalului a avut în alcătuire piese pentru pian la patru mâini sau două piane, având fie caracter dansant fie de inspiraţie folclorică, grupate în patru secţiuni: Prolog, Omagii, Divertisment şi Epilog folcloric, în care Johannes Brahms, Antonín Dvořák, Darius Milhaud, Camille Saint-Saëns, Manuel de Falla, Béla Bartók şi Grigoraş Dinicu au fost interpretaţi cu pasiune, fără ca apropierea de dans să creeze în acest recital o atmosferă „de salon”. Am avut ocazia să vedem şi calităţile de aranjor ale lui Dan Stoenescu, el semnând o parte din transcripţiile pentru două piane prezente în program.
Cea de a doua parte a fost dedicată în exclusivitate variantei pentru două piane a baletului „Sacre du Printemps” de Igor Stravinsky. Spectacolul a fost total, alături de muzica interpretată de cei doi artişti fiind implicate sugestii coregrafice şi regia de lumini; chiar şi costumaţia celor doi a fost sugestivă, Carmen Săndulescu reprezentând victima sacrificiului, iar Dan Stoenescu simbolizând focul. Astfel, cele două piane au fost înconjurate de lumânări aprinse, iar unele tablouri începeau şi se terminau în întuneric.Alcătuirea programului a respectat nu numai cerinţe stilistice, dar şi de ordin psihologic, fiind conceput astfel încât atenţia să fie „în priză”, iar aşteptările permanent depăşite, publicul aflându-se astfel într-un crescendo emoţional. Mai mult, momentul muzical din această seară de mai a fost bine ancorat spiritual, sugestia tilului fiind pe deplin experimentată de muzicieni şi de public: starea de bucurie este una mult interiorizată, trecând de emoţie, plăcere, fericire.Dincolo de spectacol care nu avea cum să lase pe cineva rece, realizarea tehnică a fost una ireproşabilă, sunetul generos suplinind amploarea orchestrei şi, mai presus de toate gândirea muzicală unitară au asigurat succesul acestui recital care s-a desfăşurat cu sala plină. Deasemenea, o comunicare cum rar se poate vedea pe o scenă de concert bucureşteană a fost unul dintre ingredientele acestei complexe reţete de reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Misconception, misunderstanding and mistrust in education

During the last 10 years I have observed a huge cultural difference in relation to education and its place in two parts of the world: India and the Western Europe. Whilst in India education is seen as a vehicle for the evolution of the individual and of society, in the western world, the younger generation feels oppressed by it. Romania is a special case, since we are in the Eastern Europe, and hasn’t yet recovered from 45 years of communism, so here we have a blend of everything. First of all, most of us don’t understand the meaning of the term holistically, and are usually only thinking about formal education: traditional school However, education starts in the first years of our lives, se soon as we begin to imitate our parent’s behaviour, language, or reactions. We learn how to talk, how to walk, how to eat and how to clean our bodies. We learn how to relate to other children or to the adults we meet. In life, actually nothing is taken for granted. As individuals, we are a product