Treceți la conținutul principal

Bijuterii corale la Sala Radio


Corul Academic Radio condus de Dan Mihai Goia surprinde în această stagiune prin repertoriul abordat în tradiţionalul concert a cappella, obişnuiţi fiind să-l ascultăm interpretând lucrări din creaţia corală românească a secolului XX. De data aceasta, dirijorul Dan Mihai Goia a abordat piese din repertoriul universal: muzică romantică germană – în prima parte a concertului – şi impresionistă – în cea se a doua.
Am avut ocazia să ascultăm în prima parte lieduri şi motete ale compozitorilor Felix Mendelssohn-Bartholdy, Franz Schubert, Robert Schumann, Anton Bruckner şi Johannes Brahms. Pianista Carmen Săndulescu şi organista Simona Popovici au asigurat acompaniamentul instrumental. Concertul alătură nu numai două stiluri muzicale, ci chiar două lumi diferite, fiecare cu propria spiritualitate şi propriul mod de exprimare.
Seara a debutat cu „Mailied” Felix Mendelssohn-Bartholdy unde siguranţa atacurilor dată de precizia gestului dirijoral şi acurateţea intonaţiei au fost factori ai unei execuţii mai mult decât bune। „Viaţă de ţigan” de Robert Schumann a pus în valoare calităţile tehnice şi expresive ale pianistei Carmen Săndulescu. La motetele de Bruckner (Cristus factus est şi Locus iste), s-a preferat varianta în limba latină într-o interpretare „cuminte” în care contrastele dinamice poate ar fi fost necesar să fie mai mari, însă tempo-urile alese nu au permis desfăşurările pe care le cere o muzică apropiată din punct de vedere stilistic de cea a lui Wagner. Inspirată a fost introducerea în program a lucrării „Nänie” de J. Brahms, a cărei complexitate şi dificultate vocală este comparabilă cu secţiunileRecviemului German. Şi în acest caz tempo-urile ar fi putut fi mai aşezate, însă interpretarea a fost realizată cu sensibilitate şi inteligenţă.
Cea de a doua parte a concertului a fost dedicată muzicii franceze, cântându-se lucrări de Claude Debussy, Maurice Ravel, Francis Poulenc şi Cesar Frank (la orgă, Simona Popovici). Plină de momente interesante, lucrăile impresioniste ar fi putut fi exploatate mai mult din punct de vedere expresiv prin îmbogăţirea culorilor timbrale – pe alocuri monotone. Omogenizarea pe partide şi siguranţă ritmică au avut şi ele momente dificile datorită complexităţii muzicii. Este clar însă faptul că protagoniştii acestui eveniment „simt” mai bine muzica germană, în ciuda faptului că suntem totuşi o ţară francofonă. Muzica depăşeşte graniţele culturale şi se adresează direct inimii.
Fiind un repertoriu demn de un cor de asemena dimensiuni, dedicat genului vocal-simfonic, a solicitat atît calităţile tehnice ale cântăreţilor cît şi muzicalitatea şi expresivitatea dirijorului. De multe ori, părţile corale – scrise mai mult în zona de „pasaj” – solicită vocile mai mult decât unele roluri de operă. Având o dicţie bună – altfel textul ar fi imposibil de reconstituit – corul excelează prin frumuseţea vocilor partidelor bărbăteşti, partida de sopran oscilând între a cânta „pe voce” sau „alb” (în stilul corului Madrigal) în special pe nuanţele mici, pe alocuri părând inconsistentă. A fost însă un concert de mare ţinută, care a reuşit să trezesască interesul publicului meloman, sala Radio fiind aproape plină, iar artiştii fiind răsplătiţi cu aplauze de un entuziasm sincer.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă