Cleopatra David

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare ...

http://agenda.liternet.ro/articol/20411/Cleopatra-David/O-noua-istorie-ieroglifica.html Ansamblul cameral Anton Pann a realizat anul acesta  Turneul Unicorn , început la Craiova in 16 iunie şi încheiat la Bucureşti pe 25 octombrie la Sala Radio. Pe fondatorii acestui grup îi ș tiu din vremea studenţiei şi le-am putut urmări evoluţia profesională, nu doar pe cea artistică. De ce trebuie făcută această menţiune: Constantin şi Oana Răileanu sunt Doctori în muzicologie, iar ceea ce apare pe scenă este rezultatul unei asidue cercetări ştiinţifice ș i nu doar al studiului unor partituri. Nu ştiu în ce măsură este înţeleasă importanţa muncii acestor oameni. Nu ştiu în ce măsură este înţeleasă importanţa muncii lor. Practic absolvenţii de conservator cunosc istoria muzicii româneşti doar de la Caudella si Musicescu încoace şi doar această filieră a muzicii armonizate. Ţin minte o prelegere a profesorului Dan Buciu, care critica felul în care este văzu...

Găsim în „înţelepciunea” populară clişeele după care ne ducem cei mai mulţi dintre noi viaţa. Avem impresia că facem alegeri, că suntem de capul nostru, însă, de cele mai multe ori, nu facem decât să respirăm, mulţi degeaba, în limitele unui tipar social moştenit de la străbuni. Una dintre zicători spune „să  te faci frate cu dracul până treci puntea.” Compromisul şi-a făcut loc peste tot: în politică, în afaceri şi chiar în viaţa de familie. Totul se negociază, se caută „calea de mijloc”, tonul de gri care să satisfacă pe toată lumea.  Dar a făcut cineva o statistică în legătură cu rentabilitatea compromisului? Să încercăm să vedem ce se întâmplă cu partea adversă. Aţi auzit vreodată de drac să se facă frate cu omul? Sau de drac să devină mai puţin …drac…pentru ca celălalt să poată trece puntea? Şi atunci unde este calea de mijloc? Omul ce recurge la compromis trăieşte cu iluzia rezolvării unei probleme, însă îşi vinde libertatea pentru un scop minor. De ce ar accepta drac...

Filarmonica „George Enescu” organizează miercuri, 28 octombrie 2015, ora 19.00, în Sala de concerte a Ateneului Român, un concert aniversar dedicat celor 35 de ani de activitate artistică a sopranei Liliana Dumitrache.  Alături de stele ale scenei lirice româneşti, vor evolua în acest concert absolvenţi ai clasei de canto şi elevi ai distinsei artiste. Din program, vor face parte lucrări de Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Wolfgang Amadeus Mozart, Gioachino Rossini, Johann Strauss, Charles Gounod, Jules Massenet, Giacomo Puccini, Richard Strauss, Dmitri Şostakovici, George Gershwin. Invitaţi: FELICIA FILIP (soprană), Mihaela Stanciu (soprană), Simona Neagu (soprană), Simonida Luţescu (soprană), Lăcrămioara Săndulache-Schuller (soprană), Vincenţiu Ţăranu (bariton), Ştefan Schuller (bas), Cleopatra David (soprană), Nicolae Simonov (tenor), TRIO MOZAIC (Oana Spânu Vişenescu – vioară, Emil Vişenescu – clarinet,  Diana Spânu-Dănilă – pian). La pian: Liana Mareş, Di...

http://agenda.liternet.ro/articol/20240/Cleopatra-David/De-ce-nu-fusion-si-pacatele-world-music-Muzica-aramaica-si-sufi-la-Catedrala-Sfantul-Iosif.html 19 septembrie 2015: penultima zi a Festivalului Enescu. În acelaşi timp cu concertul de la Sala Palatului al Royal Concertgebouw Orchestra, era organizat de către Ambasada Libanului  şi Institutul Francez din Bucureşti la Catedrala Sfântul Iosif un concert intitulat Nuanţe din Orient - Sources of spirituality: Aramaic and Sufi.   Am ales Orientul în primul rând din nostalgie faţă de perioada petrecută în India, în care am studiat muzica clasică a acelor locuri. Oricum, mai aveam o şansă să-i văd pe cei de la Concertgebouw în ultima zi de festival. Iniţial, în concert trebuia să evolueze, alături de ansamblul condus de cântăreaţa libaneză Abeer Nehmen, şi Corul Psalmodia şi aş fi fost tare mult interesată să văd această juxtapunere de intonaţii netemperate bizantine şi arabo-persane, ambele puse în slujba spiritualită...

Joi, 1 octombrie 2015, ora 17.00, în Sala „H.H. Stahl” a Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“din capitală, va avea loc vernisajul expoziţiei de icoane şi pictură religioasă Porţile cerului, al cărei curator este artistul plastic Valeriu Stoica. Expoziţia face parte dintr-un proiect deschis la Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte, a continuat la CREART şi se va încheia în acest an la Chişinău. Expun artiştii : Grigore Popescu-Muscel, Maria Popescu-Dragomir, Valeriu Stoica, Mihaela Bădescu,Alexandru Mateiaş, Nicolae Nestor, Elena Oana Agapie, Diana Borundel, Elena Constantin, Melania Florescu, Maria Iacob, Marian Manole, Tatiana Moroianu-Dincă, Ovidiu Teodorescu. Vernisajul va fi însoţit de recitaluri susţinute de solista de muzică tradiţională Ioana Marin, soprana Cleopatra David şi moment liric prezentat de poeta Florentina Loredana Dalian.

Fiind implicat ă în multe concerte din acest festival  în calitate de corist, atât timpul cât şi energia nu mi-au mai permis sa vad din sală câte evenimente aş fi vrut, nemaivorbind de scris. Dar citesc. Şi descopăr atitudini similare. Cam toţi laudă acelaşi lucru, cam toţi se abţin de la a critica vedetele sau pe cei bine văzuţi, foarte puţini având curajul unei atitudini personale. Există, desigur, şi categoria celor care caută nod în papură. În faţa unui nume mare, critica tace. Se caută circumstanţe atenuante. Brusc, toţi îşi aduc aminte că au fost instrumentişti şi ca instrumentistul e om, nu maşină de cântat. Este interesant să auzi şi comentariile muzicienilor care nu scriu. Un violonist afirma cu privire la prestaţia solistei Sarah Chang: „Cu aşa un Sibelius nu aş fi fost admis în nici o orchestră.” Critica de specialitate a fost unsă cu miere. Opinia răzbate, dar nu direct, nu acolo unde se presupune că ar fi.  În articolul dedicat concertului respectiv nu pr...