Treceți la conținutul principal

Din culisele unei premiere: Cine este Ea din Dosarul Vocea Umană, în regia lui Alexandru Pătrașcu

 Un lucru care nu este secret: pe 11 septembrie, (Doamne, ce zi!) vom interpreta Vocea Umană de Francis Poulenc pe libretul lui Jean Cocteau. Atât piesa de teatru, cât și opera au avut multiple puneri în scenă în România. Opera s-a cântat și la Teatrul Național de Operetă, și la Filarmonică, și în festivalul Operei Naționale. Piesa poate fi ascultată pe YouTube în interpretarea Ginei Patrichi, iar în ultimii ani Oana Pellea a strălucit în rolul Elle.

Și cu atâtea versiuni de primă mână, tot mai este loc de descoperiri.

Dacă ne gândim la text și îi aplicăm diferite lentile, ne-o putem imagina pe eroină în ipostaze multiple.  Este ea o femeie care a iubit excesiv, iar acum suferă pentru că a fost părăsită? Sau poate avem o narcisistă care își manipulează emoțional fostul partener?  It takes two for a tango. Dar dacă, de fapt, ea nu discută cu nimeni, iar dialogul este imaginar? Cum arată viața ei? Cum se îmbracă, ce fel de prieteni are (în afară de Marta și de cățel)? Fumează? Face vreun tratament? În text este  povestit un gest cumplit, o tentativă de suicid. Totuși, ea este vie și vorbește. S-a răzgândit? A jucat teatru? Minte? Sau poate acum are halucinații și vorbește sub efectul pastilelor? 

Însă, dacă textul permite mai multe interpretări, muzica este mult mai restrictivă. Semnalele care imită soneria telefonului sau tentativele de conectare, fluctuațiile emoționale redate atât de intens prin structurile armonice, prin frazele întrerupte sau prin progresii dirijează interpreții către autenticitatea declarațiilor. Există oameni capabili să își însceneze propria dramă?

Ce variantă alegem din tot ce am enumerat aici pentru spectacolul de la Dalles? O femeie vulnerabilă, una manipulatoare, una instabilă sau un melanj din toate trei?

Veți vedea pe 11 septembrie la ora 19.30!

Vă mărturisesc că nu îmi este ușor să lucrez acest rol, chiar dacă eu, omul Cleopatra David, nu am nimic în comun cu personajul. O privesc pe Elle ca pe o prietenă dragă și sunt extrem de supărată pe ea. Intensitatea trăirilor este copleșitoare, încă din faza descifrării partiturii. De ce dintr-o data ea este très calme sau très douce? Ce anume de dincolo de receptor o determină să-și schimbe tonul? De ce, când tocmai a povestit chinul și tentativa de sinucidere, tot ea își cere scuze pentru că …i-a stricat dispoziția lui cher monsieur? Sunt întrebări la care răspund pe măsură ce aleg cine vreau să fiu în acest rol.

Arta comunicării guvernează relațiile interumane, instituționale și interstatale, iar în teatru suntem legați prin sunet, cuvânt, gest și viziune.

Vă așteptăm la o nouă opera în care jucăm toți!

Vineri 11 septembrie 2026, ora 19.30

Sala Dalles

Dosarul Vocea umană: o poveste adevărată despre tot ce nu se poate spune în cuvinte

Muzica: Francis Poulenc
Libret: Jean Cocteau

Obiectivul: Cleopatra David
Conducerea muzicală: Cosmin Pătrana
Regia: Alexandru Pătrașcu
Scenografia: Angelica Helena Marinescu

Rezervă biletul aici

Reducere 20% până pe 25 august



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Serghei Rahmaninov: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31  este, alături de Vecernii, una dintre lucrările corale majore ale lui Serghei Rahmaninov. A fost scrisă în 1910, după turneul în Statele Unite ale Americii, perioadă în care Rahmaninov a compus Preludiile Op 32 (1910) şi Studiile-tablouri Op 33 (1911). Terminată în mai puţin de 3 săptămâni, lucrarea a fost cântată în premieră de Corul Şcolii Sinodale din Moscova la 25 noiembrie 1910. Compozitorul i se confesa într-o scrisoare prietenului său Nikita Morozov: „M-am gândit mult timp la Liturghie şi pentru mult timp m-am străduit să o scriu. Am început să lucrez la ea oarecum din întâmplare şi dintr-o dată am devenit fascinat. De mult timp n-am mai scris ceva cu atâta plăcere.” La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, exista în rândul compozitorilor ruşi de muzică bisericească tendinţa de epurare din repertoriul sacru a influenţele străine (în special italiene şi germane) şi de reafirmare a stilului tr...