Treceți la conținutul principal

Dialoguri lirice. Concert aniversar Liliana Dumitrache

Filarmonica „George Enescu” organizează miercuri, 28 octombrie 2015, ora 19.00, în Sala de concerte a Ateneului Român, un concert aniversar dedicat celor 35 de ani de activitate artistică a sopranei Liliana Dumitrache.  Alături de stele ale scenei lirice româneşti, vor evolua în acest concert absolvenţi ai clasei de canto şi elevi ai distinsei artiste. Din program, vor face parte lucrări de Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Wolfgang Amadeus Mozart, Gioachino Rossini, Johann Strauss, Charles Gounod, Jules Massenet, Giacomo Puccini, Richard Strauss, Dmitri Şostakovici, George Gershwin. Invitaţi: FELICIA FILIP (soprană), Mihaela Stanciu (soprană), Simona Neagu (soprană), Simonida Luţescu (soprană), Lăcrămioara Săndulache-Schuller (soprană), Vincenţiu Ţăranu (bariton), Ştefan Schuller (bas), Cleopatra David (soprană), Nicolae Simonov (tenor), TRIO MOZAIC (Oana Spânu Vişenescu – vioară, Emil Vişenescu – clarinet,  Diana Spânu-Dănilă – pian). La pian: Liana Mareş, Diana Spânu- Dănilă. Prezintă criticul muzical Grigore Constantinescu


Prim solistă a Operei Naţionale din Bucureşti până în anul 2004, Liliana Dumitrache şi-a început cariera artistică pe scena Operei din Braşov şi a continuat cu Teatrul de Operetă din Bucureşţi. În prezent este profesor la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Colegiul Naţional „Goerge Enescu” şi Facultatea de Muzică a Universităţii din Galaţi.
Grigore Constantinescu scria în paginile revistei Actualitatea Muzicală: „O voce care exprimă sentimentul şi impune performanţa, un talent scenic mult apreciat de colegi şi spectatori, o gândire capabilă a impune personaje, roluri şi strategii stilistice, iată cum putem caracteriza oferta vocaţiei ilustrate de această excelentă muziciană.”
Liliana Dumitrache a fost laureată a mai multor competiţii internaţionale, precum: s-Hertogenbosch (Olanda, 1981), Viena (1985), Festivalul „Maria Bieşu” (Chişinău, 1997), Trofeul de aur la Festivalul Primăverii, Phenian, Coreea de Nord (1999). Paleta rolurilor se întinde de la repertoriul clasic, la cel romantic, verist şi modern. Putem menţiona:  Mozart – Cosi fan tutte, Don Giovanni, Flautul fermecat, Rossini – Bărbierul din Sevilla, Bellini – Norma, Donizetti – Elixirul dragostei, Verdi – Traviata, Aida, Nabucco, Puccini – La Boheme, Madama Butterfly, Gianni Schicchi, Offenbach – Povestirile lui Hoffmann, Gounod – Faust, Bizet – Carmen, Leoncavallo – Paiaţe. Creaţia românească a fost abordată de asemenea de sorpana Liliana Dumitrache, lucrări ale compozitorilor I. Mureşianu. G. Stephănescu, Paul Constantinescu, Doru Popovici sau Sorin Lerescu bucurându-se de interpretări remarcabile. A realizat turnee importante în Olanda (Amsterdam, Haga, Roterdam, Horn, Hilversum, Maastricht, etc..), Belgia (Anvers, Leuven, etc..), Franţa (Strassbourg, Grenoble, Tarascon, etc..), Elveţia (Schaffhausen, Zurrich, Lausanne, Geneva), Marea Britanie (Londra, Sunderland, Rochester, Oxford, Bristol, Edinburgh), Italia (Florenţa, Padova, Roma). A colaborat cu prestigioşi  solişti, dirijori şi regizori, dintre care: Elena Cernei, Angela Gheorghiu, Leontina Văduva, Mihaela Agachi, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Octavian Naghiu, Ludovic Spiess, Mihai Munteanu (Chişinău), Emil Gherman, Ionel Pantea, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Dorin Teodorescu, Vladimir Piafko (Moscova), Kamen Tchanev (Sofia), Angello Donatti, Mario Malagnini (Italia), Agnes Baltza etc.
Biletele se pot cumpăra de la Casa de bilete a Ateneului Român, str. Esarcu nr. 5. Program: marţi – vineri: 12.00 – 19.00; sambătă – duminică: 16:00 – 19:00 Telefon: 021.315.68.75
Rezervări la http://fge.org.ro



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...