Treceți la conținutul principal

O nouă istorie ieroglifică

http://agenda.liternet.ro/articol/20411/Cleopatra-David/O-noua-istorie-ieroglifica.html

Ansamblul cameral Anton Pann a realizat anul acesta Turneul Unicorn, început la Craiova in 16 iunie şi încheiat la Bucureşti pe 25 octombrie la Sala Radio. Pe fondatorii acestui grup îi știu din vremea studenţiei şi le-am putut urmări evoluţia profesională, nu doar pe cea artistică. De ce trebuie făcută această menţiune: Constantin şi Oana Răileanu sunt Doctori în muzicologie, iar ceea ce apare pe scenă este rezultatul unei asidue cercetări ştiinţifice și nu doar al studiului unor partituri. Nu ştiu în ce măsură este înţeleasă importanţa muncii acestor oameni. Nu ştiu în ce măsură este înţeleasă importanţa muncii lor. Practic absolvenţii de conservator cunosc istoria muzicii româneşti doar de la Caudella si Musicescu încoace şi doar această filieră a muzicii armonizate. Ţin minte o prelegere a profesorului Dan Buciu, care critica felul în care este văzută muzica românească, ruptă de contextul internaţional şi cum exact ce aveam mai de preţ a fost ignorat de către cei care sunt menţionaţi astăzi în tratate drept „compozitori înaintaşi”: modalismul. Muzica profesionistă bizantină a fost ignorată pentru a se face încercări timide de armonizare tonală.
A fost nevoie ca Jordi Savall să il descopere pe Dimitrie Cantemir pentru ca noi să ne dăm seama care este locul lui  in istoria muzicii universale. O muzică savantă, modală, construită  pe maqam-uri. Muzică otomană. Şi cu această ocazie am înţeles un pic din ce fac cei de la formaţia vocal-instrumentală de muzică veche Anton Pann. Ei repun în drepturi pe Anton Pann, Cantemir, Ucenescu ș.a. şi inlătură ceaţa din istoria muzicii româneşti.De-a lungul timpului, această echipă a evoluat și in planul managementului si al PR-ului. Și ce poate vinde mai bine un produs, indiferent dacă este sau nu cultural decât o poveste? Astfel, muzica a fost parte dintr-un spectacol sincretic alături de o parafrază a Istoriei ieroglifice a lui Cantemir, care aici are ca personaje Unicornul (cultura), Mama fecioară - Zeiţa (arta), Cameleonul (kitsch) şi copiii Mamei-fecioare (artiştii), poveste recitată de actorul Vlad Gălăţianu. Componenta vizuală a fost acoperită prin regia de lumini  și de proiecții pe orga Sălii radio cu imagini ale picturilor ce au fost vernisate după concert,  picturi aparţinând Mădălinei Gheorghe (tuș) și lui Cristian Dima (tehnica Ebru).Formula ansamblului s-a extins în ultimii ani şi a devenit internaţională. Lui Constantin Raileanu (fondatorul si liderul formatiei) i s-au alăturat  Alexandru Stoica (oud), Andrei Zamfir (saz), Ghassan Bouz (Liban, percutie traditionala orientala), Sabin Penea (vioara) şi invitaţii lor: Derya Türkan (Turcia, kemence), Emmanuel Hovhannisyan (Armenia, duduk) şi Vincent Segal (Franţa, violoncel). Prezenţa ultimului artist mi-a dat ceva emoţii, întrucât mi-era tare teamă să nu se alunece înspre fusion. Violoncelul însă a fost integrat în ansamblu, cântâtnd în principal arco, la unison cu vioara șkemence. Momentele de pizzicato erau în unison cu cu solo-urile intrumentelor cu corzi ciupite şi nu creau un tonalism artificial. Repertoriul a conţinut peşrevuri din colecţia lui Cantemir, colectia lui Ali Ufki, lucrări ale Sultanului AbdulAziz, din colecţiile Anton Pann şi Gheorghe Ucenescu, Colaj de piese româneşti din Codex Valahae si Codex Moldavae şi piese compuse de membri ai ansamblului: Vincent Segal, Emmanuel Hovhannisyan şi Constantin Raileanu.Dacă la început vioara şi oud-ul dominau sonoritatea, pe parcurs, fiecare instrument a fost pus în valoare prin solo-uri şi improvizaţii. Intonaţiile aspre ale maqam-urilor îndulcite de ornamentele microtonale ale vocii lui Răileanu sau ale instrumentelor soliste erau alternate cu moduri bizantine şi moduri populare, fiecare cu melismele specifice. Dacă în muzica veche occidentală ornamentul ocupă un capitol aparte, existând tratate scrise pe această temă, muzica orientală deschide o poartă de cercetare cu posibilităţi uriaşe de exploatare, întrucât sunt mai multe sisteme de acordaj, fiecare cu specificul său, există şcoli ce se definesc prin executarea acestor ornamente într-o anumită manieră. Suntem într-o lume sonoră atât de complexă şi de frumoasă şi, din păcate, atât de străină nouă, cei educaţi în muzica tonală. În 2011 am putut face o paralelă între două concerte ce abordau muzica lui Cantemir (http://agenda.liternet.ro/articol/14315/Cleopatra-David/Intre-traditie-si-exotism-muzica-lui-Dimitrie-Cantemir.html). Unul era susţinut de Anton Pann, celălalt de Jordi Savall si Hesperion XXI. Balanţa a înclinat în favoarea celor de la Anton Pann, pentru că o astfel de muzică are nevoie de un anumit tip de muzician, sensibil la modificările microtonale al căror efect este uriaş, contrar a ceea ce credem noi și mintea noastră cea occidentală.Printre piesele concertului de la Sala Radio, am salutat compoziţia lui Răileanu, realizată în spiritul tradiţiei muzicii modale orientale, lucrare pe care am mai auzit-o în concertele ansamblului. Nu m-a impresionat plăcut, însă, compoziţia lui Segal, care începea promiţător, cu un solo de violoncel în pizzicato aducând sonorități de qanun, însă în final nefiind decât o piesă de world-music-jazz. Şi despre acest gen am comentat aici (http://agenda.liternet.ro/articol/20240/Cleopatra-David/De-ce-nu-fusion-si-pacatele-world-music-Muzica-aramaica-si-sufi-la-Catedrala-Sfantul-Iosif.html).Concertul s-a încheiat în vesele şi aprige ritmuri româneşti, primite cu entuziasm de publicul tânăr care umpluse sala de concerte. Şi această muzică, pe cât este de „a noastră”, pe atât este de departe de ce redau astăzi orchestrele de muzică populară, augmentate, uniformizate şi sovietizate.
Povestea Unicornului descria pericolul care paşte cultura, materializat în Cameleonul kitsch. Este un pericol real. Deocamdata acesta este un episod scurt pentru generaţia tănără. Un copil primește orice îi dau părinții: hrană, iubire, educație sau neglijență. Tot așa, omul acceptă orice ajunge la el, fie că este act cultural sau o struțo-cămilă. Personaje ca Andre Rieu sunt si vor exista întotdeauna. La fel și reclame penibile gen „cel mai rapid violonist”, „cel mai rapid pianist”, de parcă muzica ar fi mașină de curse. Dar pentru succesul lor nu poate fi învinuit publicul, care încă nu știe ce să aleagă. Depinde de oamenii de cultură să-și găsească curajul și resursele de a ieși din autism și a-și educa audiența. Ansamblul Anton Pann este unul dintre exemplele pozitive. Altfel, pericolul pentru lumea culturală vine pe mai multe planuri, iar Unicornul este vânat, închis, jupuit şi mâncat de tot felul de animale, care mai de care mai fioroase. Cine ştie, poate vom auzi alte capitole ale acestei noi Istoriei ieroglifice cu personaje ca varanul, dinozaurul, năpârca, şobolanul sau gândacul, cu toții contribuind cum pot mai bine la securitatea Unicornului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Unule-Născut, Fiul

RESPIRĂM ÎMPREUNĂ - al doilea capitol :: nirmal-art.com

RESPIRĂM ÎMPREUNĂ - al doilea capitol :: nirmal-art.com Cântăreții de operă, mentori în programul Respirăm Împreună, împreună cu invitații lor, pun la dispoziția publicului o serie de înregistrări ale workshop-urilor susținute în sprijinul bolnavilor de Covid-19 În urma solicitărilor venite atât din partea participanților la programul Respirăm împreună, cât și a celor care nu au putut beneficia de acesta, în perioada 23 aprilie – 16 mai 2021, cântăreții de operă care au susținut cursurile, oferă o serie de transmisiuni online ale înregistrărilor sesiunilor realizate. Transmisiunile vor putea fi vizionate pe pagina de Facebook a programului Respirăm împreună și pe paginile: Radio România Muzical, Radio România, Festivalul SoNoRo, Dilema Veche, Corul Național de Cameră Madrigal și City Doctors. Calendarul transmisiunilor va cuprinde, în prima parte:  23 aprilie, ora 20.00 -  tenorul Marius Budoiu și Dr. Diana Laura Moldovan, pneumolog 26 aprilie, ora 20.00 -   soprana Veronica Anușca și