Treceți la conținutul principal

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine.
Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase.
Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare nevoie.
Tu ai fost demonul care mă descuraja şi pe mine. Tu îmi spuneai ca nu am nici o şansă, că nu sunt suficient de bună, ajungând, la momentul performanţelor să nu înţeleg ce e cu ele.
Tu ne-ai făcut pe toţi să trăim în sărăcie. Tu ai reuşit să faci o familie în care toţi membrii erau salariaţi să nu aibă suficienţi bani de mâncare. Da, ştiu, nu ai lucrat singur.
Tu eşti cel care guvernează mafia din universităţi, unde, dacă nu faci pregătire cu unul dintre ai tăi, nu intri.
Tu stai la uşa concursurilor de angajare. Totul este aranjat pentru tine şi apropiaţii tăi. Îţi angajezi rudele, amicii, copiii amicilor în locul celor care merită. Tu eşti motivul pentru care oamenii capabili nu sunt la locul lor şi tu eşti cel care le distruge viaţa.
Tu umileşti profesioniştii aruncându-le resturile de la masa câinilor şi apoi le ceri să fie recunoscători Armele tale sunt presiunea, şantajul, hărţuirea, intimidarea. Te recunosc în vorbele multor oameni, apropiaţi sau de pe stradă. Eşti obsedat de control şi turbezi când ceva îţi scapă.
Tu îmi pui în cârcă păcatele tale. Tu îi protejezi pe cei ce mint, pe cei ce nu-şi fac treaba, pe cei ce produc pagube. Ei sunt tentaculele tale.
Modul tău de operare este cel al varanului din Komodo. Nu poţi ucide prada pentru că nu ai agilitatea ei. Dar o prinzi când e vulnerabilă, o muşti şi muşcătura ta e infecţioasă.
Tu însuţi eşti o infecţie. Şi miroşi.
Singura mea armă împotriva ta este doar faptul că te văd. Te văd şi te aud în orice situație și orice formă ai lua. Şi mai ai un dezavantaj. Eşti laş.
Ştiu că multă lume îţi e devotată, pentru că ei cred în supa de superficialitate, formă fără fond şi pomană pe care le-o dai.
Va veni şi timpul tău, dragă securistule și atunci vei plăti pentru toate păcatele o dată. Și nu va fi nici un colţ pe pământul acesta unde te vei putea ascunde.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...