Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine.
Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase.
Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare nevoie.
Tu ai fost demonul care mă descuraja şi pe mine. Tu îmi spuneai ca nu am nici o şansă, că nu sunt suficient de bună, ajungând, la momentul performanţelor să nu înţeleg ce e cu ele.
Tu ne-ai făcut pe toţi să trăim în sărăcie. Tu ai reuşit să faci o familie în care toţi membrii erau salariaţi să nu aibă suficienţi bani de mâncare. Da, ştiu, nu ai lucrat singur.
Tu eşti cel care guvernează mafia din universităţi, unde, dacă nu faci pregătire cu unul dintre ai tăi, nu intri.
Tu stai la uşa concursurilor de angajare. Totul este aranjat pentru tine şi apropiaţii tăi. Îţi angajezi rudele, amicii, copiii amicilor în locul celor care merită. Tu eşti motivul pentru care oamenii capabili nu sunt la locul lor şi tu eşti cel care le distruge viaţa.
Tu umileşti profesioniştii aruncându-le resturile de la masa câinilor şi apoi le ceri să fie recunoscători Armele tale sunt presiunea, şantajul, hărţuirea, intimidarea. Te recunosc în vorbele multor oameni, apropiaţi sau de pe stradă. Eşti obsedat de control şi turbezi când ceva îţi scapă.
Tu îmi pui în cârcă păcatele tale. Tu îi protejezi pe cei ce mint, pe cei ce nu-şi fac treaba, pe cei ce produc pagube. Ei sunt tentaculele tale.
Modul tău de operare este cel al varanului din Komodo. Nu poţi ucide prada pentru că nu ai agilitatea ei. Dar o prinzi când e vulnerabilă, o muşti şi muşcătura ta e infecţioasă.
Tu însuţi eşti o infecţie. Şi miroşi.
Singura mea armă împotriva ta este doar faptul că te văd. Te văd şi te aud în orice situație și orice formă ai lua. Şi mai ai un dezavantaj. Eşti laş.
Ştiu că multă lume îţi e devotată, pentru că ei cred în supa de superficialitate, formă fără fond şi pomană pe care le-o dai.
Va veni şi timpul tău, dragă securistule și atunci vei plăti pentru toate păcatele o dată. Și nu va fi nici un colţ pe pământul acesta unde te vei putea ascunde.
Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase.
Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare nevoie.
Tu ai fost demonul care mă descuraja şi pe mine. Tu îmi spuneai ca nu am nici o şansă, că nu sunt suficient de bună, ajungând, la momentul performanţelor să nu înţeleg ce e cu ele.
Tu ne-ai făcut pe toţi să trăim în sărăcie. Tu ai reuşit să faci o familie în care toţi membrii erau salariaţi să nu aibă suficienţi bani de mâncare. Da, ştiu, nu ai lucrat singur.
Tu eşti cel care guvernează mafia din universităţi, unde, dacă nu faci pregătire cu unul dintre ai tăi, nu intri.
Tu stai la uşa concursurilor de angajare. Totul este aranjat pentru tine şi apropiaţii tăi. Îţi angajezi rudele, amicii, copiii amicilor în locul celor care merită. Tu eşti motivul pentru care oamenii capabili nu sunt la locul lor şi tu eşti cel care le distruge viaţa.
Tu umileşti profesioniştii aruncându-le resturile de la masa câinilor şi apoi le ceri să fie recunoscători Armele tale sunt presiunea, şantajul, hărţuirea, intimidarea. Te recunosc în vorbele multor oameni, apropiaţi sau de pe stradă. Eşti obsedat de control şi turbezi când ceva îţi scapă.
Tu îmi pui în cârcă păcatele tale. Tu îi protejezi pe cei ce mint, pe cei ce nu-şi fac treaba, pe cei ce produc pagube. Ei sunt tentaculele tale.
Modul tău de operare este cel al varanului din Komodo. Nu poţi ucide prada pentru că nu ai agilitatea ei. Dar o prinzi când e vulnerabilă, o muşti şi muşcătura ta e infecţioasă.
Tu însuţi eşti o infecţie. Şi miroşi.
Singura mea armă împotriva ta este doar faptul că te văd. Te văd şi te aud în orice situație și orice formă ai lua. Şi mai ai un dezavantaj. Eşti laş.
Ştiu că multă lume îţi e devotată, pentru că ei cred în supa de superficialitate, formă fără fond şi pomană pe care le-o dai.
Va veni şi timpul tău, dragă securistule și atunci vei plăti pentru toate păcatele o dată. Și nu va fi nici un colţ pe pământul acesta unde te vei putea ascunde.
Comentarii