Treceți la conținutul principal

Ce înseamnă să fii "wagnerian"?

"Pe Wagner nu ai cum să-l serveşti. Wagner ne ajută pe noi!"
  
În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile celor două spectacole Parsifal de la Ateneu din 7 şi 8 octombrie, dar şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, care îl are ca Preşedinte de onoare pe Excelenţa Sa Domnul Werner Hans Lauk, Ambasador al Germaniei la Bucureşti, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală. 



Maestrul Christian Badea:

Societatea Wagner care a existat la sfarşitul secolului al XIX-lea,  înfiinţată de Eduard Wachmann şi care era una din primele societăţi Wagner din lume, Wagner fiind atunci foarte foarte popular în România şi fiind vorba nu doar de muzicieni, ci de publicul larg. Aceasta tradiţie începuta foarte bine nu a continuat şi încercarea mea este una de a reînvia această tradiţie. Întotdeauna încerc sa le explic de ce acest proiect are o strategie pe termen lung şi ce poate sa aducă în viata culturală, în viaţa oamenilor din Romania. Este un adevărat parteneriat. Sponsorii l-au înţeles, au ajutat.

Societatea este o încercare de a reînvia tradiţia pe care noi am avut-o în România la sfârşitul Secolului 19. Nu este doar o societate Wagner în România. Există peste tot în lume. Eu sunt pasionat de Wagner şi aş vrea ca să fie si alţii pasionaţi de Wagner. Se poate că sunt destul de mulţi wagnerieni aici., în România Le dăm o ocazie să se întâlnească, le dăm o ocazie ca să fie fericiţi şi să ne ajute şi ne vor ajuta! Pot sa spun un lucru: de câte ori am vorbit cu oameni care sunt cât de cât  afiliaţi  muzical, nu neapărat melomani, când le-am spus de Wagner, de Societatea Wagner, m-au rugat să-i las sa ne ajute. Există un fel de camaraderie între wagnerieni. Deci wagnerienii sunt o familie internaţională. În momentul în care noi vom face evenimente de marcă, sperăm mai multe şi mai mari, şi vom avea cântăreţii, că asta este cel mai important, cei pe care wagnerienii îi cunosc că sunt cei mai buni şi o vom face într-un fel în care oamenii vor vorbi între ei (oamenii ei vorbesc între ei instantaneu), vor răspunde de îndată, vom avea un public extraordinar, internaţional şi vor fi internaţionale evenimentele noastre. Vom avea un public pătimaş. 

Pe Wagner nu ai cum să-l serveşti. Wagner ne ajută pe noi!  

ORCHESTRA ŞI CORUL FILARMONICII “GEORGE ENESCU”

Dirijor – CHRISTIAN BADEA

Solişti
STEFAN VINKE – Parsifal
ERIC HALFVARSON – Gurnemanz
PETRA LANG – Kundry
BELA PERENCZ – Amfortas
MARIUS BOLOS – Titurel
IONUT POPESCU – Primul Cavaler
IUSTINIAN ZETEA – Al doilea Cavaler
IULIA ARTAMANOV – Primul Scutier
SIDONIA NICA – Al doilea Scutier
LIVIU INDRICAU – Al treilea Scutier
ADRIAN DUMITRU  - Al patrulea Scutier
SIDONIA NICA – O voce din cer
Dirijorul Corului – ION IOSIF PRUNNER
Corul de copii Radio – dirijorul corului – VOICU POPESCU
Elevi și eleve de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” şi de la Şcoala „ArtMusic”
Concept regizoral şi realizare scenică: CHRISTIAN BADEA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...