Treceți la conținutul principal

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune.


Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă.


În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny, dedicat artei medievale, unde toate traseele duc către camera 21, care expune șase tapiserii imense denumite Doamna și unicornul. Sunt realizate la începutul secolului al XVI-lea și au următoarele elemente: doamnă tânără îmbrăcată în roșu, unicornul și un leu. Aceste opere de artă decorativă m-au dus cu gândul la zeița Durga din cultura indiană, care este fecioară, al cărei vehicul este Leul, iar unicornul este o reprezentare a energiei Kundalini, care în cultura islamică este Calul Alb despre care vorbește Mahomed, iar în cea creștină este cel pe care va veni Iisus ca Judecător la sfârșitul timpurilor. Deci iată că spiritualitatea este universală, iar aceleași simboluri sunt prezente fie în scripturi, fie în legende. Unicornul nu poate fi prins decât de o fecioară, iar această creatură fabuloasă este idealismul. Tapiseriile sunt atât de frumoase încât pur și simplu te duci în acea sală și meditezi.


Parisul oferă și alte locuri pentru reflecție. Musée de l’Orangerie este o adevărată oază, unde pereții pictați de Monet cu nuferii săi invită la introspecție. Artistul a creat acest spațiu special pentru meditație, iar prima mea vizită acolo, în perioada pandemiei, a fost o experiență intensă prin liniștea și frumusețea experimentate. Astăzi, însă, atmosfera s-a schimbat – aglomerația și selfie-urile din săli au diminuat din farmec

Un alt loc este Muzeul de Artă Modernă, care conține salonul Raoul Dufy, unde este expusă pictura acestuia, La Fée Électricité, care are nu mai puțin de 600 m². Spiritul electricității traversează toate epocile, din Grecia antică până în secolul al XX-lea, iar ultimul domeniu pe care îl atinge este muzica, un concert vocal-simfonic. Sunt sigură că avea în minte Simfonia nr. 9 de Beethoven. În India, zeița electricității este Vishnumaya, de o puritate absolută, care controlează elementele, comunicarea și respectul de sine.





La muzeul Bourdelle, sculptor contemporan cu Brâncuși, reprezentant Art Deco, discipol al lui Rodin și maestru al lui Giacometti și Matisse, am descoperit-o pe Kundalini reprezentată ca un șarpe cu 3,5 bucle, Franța reprezentată ca o divinitate cu cele trei puteri Mahalakshmi, Mahasaraswati și Mahakali în spate în formă de șerpi și statuia Ioanei d'Arc, fecioara care a eliberat orașul Orleans, manifestare a lui Shri Durga






Dar nu-i așa că este frumoasă Românca? 
Sunt multe locuri frumoase, unde vezi palate de jur împrejur, iar câteva muzee sunt gratuite. Nici eu nu am ajuns peste tot.Dar Franța nu înseamnă doar Parisul. 
Despre ce am văzut în Normandia și pe Valea Loarei… data viitoare.
Vă doresc un Crăciun plin de bucurie și speranță!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...