Treceți la conținutul principal

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.  

Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum.

Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici. Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1 

Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici: https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona

Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități

Radio România Actualități: Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare, de la ora 19, în sala Cercului Militar din Craiova, spectacolul La serva padronaSoprana Cleopatra David și baritonul Andrei Marinache sunt cuplul de artiști care vor încânta publicul present. Soprana Cleopatra David se află alături de noi prin telefon pentru a ne invita pe calea undelor la acest eveniment. Așadar, La Serva padrona, un eveniment care se găsește pe agenda Festivalului Internațional “Elena Teodorini“, organizat de Opera Română din Craiova. Aș dori să dați câteva detalii, astfel încât să convingem cât de mulți iubitori ai acestui gen muzical să vină la acest spectacol.

 

Cleopatra David: Spectacolul nostru nu seamănă cu nimic din ce ați văzut până acum ! Se mai joacă La Serva Padrona la Opera din Tinișoara, unde se face în regia lui Silviu Purcărete. Am văzut spectacolul lor în festivalul de la Opera Națională din București anul trecut în vară. Aceea este o regie clasică, însă își permit anumite licențe. Noi nu ni le-am permis, în sensul că nu există nici măcar un gest licențios în producția noastră. Ce vă putem spune este că regia noastră nu este nici modernă în adevărat în sens al cuvântului, dar nici sută la sută clasică. Este undeva prinsă între două lumi și cu toate astea ne putem regăsi fiecare dintre noi în această scurtă poveste. Am reușit să mergem un pic mai mult în psihologia personajelor - am avut și timp la dispoziție  pentru că am început proiectul în pandemie. Situațiile dintre cele două persoanaje se schimbă permanent. Așa că nu știi niciodată cine mai este serva, cine mai este patronul, cine este stăpânul, cine este servitorul. Se schimbă permanent situațiile și ierarhiile. Iar, în final, fiecare personaj își propune un anumit lucru, dar totul totul se întoarce pe dos. Deci există răsturnări de situații, există surprize în fiecare moment și nu o să vă spun foarte multe, pentru că vrem să menținem aceste surprize pentru scenă. Dar avem și un element de noutate față de spectacolele pe care le-am făcut anul trecut în București. Premiera a avut loc anul trecut la București, este un proiect independent. Acum colaborăm și cu balerina Marina Minoiu, care ne realizează mișcarea scenică pentru acest spectacol. Și cu ajutorul ei am mai descoperit câteva finețuri ale personajelor pe care le întrechipăm.

RRA: Cum vă regăsiți dumneavoastră ca artist în acest spectacol?

C D Aș putea să spun că sunt capul răutăților, deși ideea nu mi-a aparținut mie, ci lui Ieronim Buga, cel care va realiza conducerea muzicală. Am pus totul în acest spectacol. Am pus sufletul meu, am pus vocea mea, am pus personalitatea mea și experienta de o viață, pentru că nu sunt chiar foarte tânără, deși nu se vede asta pe scenă; am grijă să nu se vadă. Am pus toate trăirile mele și experienta mea profesională deopotrivă. Eu sunt și managerul de proiect și președintele Asociației Culturale Nirmal Art, care realizează spectacolul acesta independent. Iar în conturarea personajului m-am pus pe mine și am pus situațiile din viața mea și felul în care am reacționat în fiecare dintre ele. Iar acest personaj, practic, m-a ajutat să mă înțeleg mai bine. Atunci am înțeles de ce se face terapie prin teatru. Eu am făcut terapie prin operă, fiind totuși cântăreț de operă, iar acest personaj m-a ajutat. 

RRA:Un spectacol de operă independent, așadar, în Festivalul Internațional Elena Teodorini, un spectacol produs de Asociația Culturală Nirmal Art. De această dată v-aș întreba cum se regăsește spectacolul independent în această ofertă culturală a României. Care mai este locul său?

C D :Spectacolul independent de operă, cred că este tot la începuturi. Și de ce? Pentru că este foarte greu sustenabil și atunci, orice proiect a existat în România, nu a avut continuitate. Este întotdeauna nevoie de bani pentru a susține un astfel de proiec. Din bilete, chiar la o sală sold-out nu poți să plătești pe toată lumea. Fără sponsorizare, fără finanțare, este foarte, foarte greu. De aceea și noi am avut două spectacole anul trecut, un pic mai mult decât reușesc alții să facă. Dar ei se aruncă la proiecte mari, cu orchestră mare și atunci costurile sunt și mai mari decât la noi. Opera independentă … să sperăm că are un viitor, pentru că, după cum reiese din măsurile luate acum de Guvern, și care, probabil, sunt necesare, altfel nu au sens acum, în prag de alegeri, urmeaza o criza economică, sau urmeaza o perioada mai grea din punct de vedere economic. În acest caz, nu știu cum va fi afectat in aceasta perioada întregul sistem cultural. Iar noi, bineinteles, suntem Cenușăreasa. Noi, independenții, o sa avem probabil cel mai mult de suferit. În același timp, vom folosi și slăbiciunile sistemului, pe care-l cunoaștem foarte bine pentru că de acolo venim, pentru a crea o nișă și pentru a rămâne cumva legați de public cu anumite proiecte. Dar, pe termen lung, îmi este greu să vă spun care este viitorul acestui domeniu.

RRA Pentru că mi-au atras atenția câteva cuvinte ale dumneavoastră - terapia prin teatru și terapia prin operă - ce presupune mai exact și cine poate să se „vindece”, spre exemplu, sau să își îmbunătățească starea de spirit, urmărind un astfel de spectacol?

CD Toată lumea! Toată lumea poate să își îmbunătățească starea de spirit. În primul rând, spectacolul nostru este o comedie. În momentul în care un om este trist, poate să facă mai multe lucruri: poate să se uite la o comedie, să caute o carte veselă sau ușoară, poate să meargă într-un loc unde să spun niște glume pentru a ieși din starea aceea de tristete și din starea de încordare în care se află. Spectacolul nostru nu produce doar râs, oricum nu un râs facl, te pune și un pic pe gânduri. Terapia prin muzică sau terapia prin artă este felul în care te descoperi. Deci arta trebuie să o și practici, nu doar să asiști. În asta constă terapia. Dar, desigur, și faptul că te duci la un spectacol bun, la un spectacol de teatru sau la un spectacol de operă sau vizitezi o galerie de artă este un lucru pe care îl faci pentru tine. Mi-am adus aminte de ce îmi spunea un tânăr care studia medicina, că abia șteaptă să termine facultatea pentru că este foarte greu acolo. Și eu mi-am adus aminte de studenția mea. Și i-am spus așa: “în momentul în care te duci la facultate, faci ceva pentru tine. În momentul în care te duci la serviciu, faci ceva pentru ceilalți.“ Deci și educația este tot o terapie, este ceva care te îmbogățește.

RRA: Așteptăm, așadar, cu foarte multă plăcere și deosebit interes spectacolul La Serva Padrona de sâmbătă, 14 octombrie, de la ora 19 și mulțumiri pentru prezența în acest interviu telefonic doamnei Cleopatra David. Mult spor în continuare!

CD: Mulțumim și vă așteptăm la spectacol !

 

Comentarii

GEORGEVICI MIHAIL a spus…
https://www.facebook.com/mcppress/videos/416278744149862

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...