Treceți la conținutul principal

Actul III din Parsifal la Ateneu, cu o distribuţie de excepţie

În 2013 pentru lumea muzicală a fost aniversat bicentenarul Verdi-Wagner. În acea toamnă, în cadrul Festivalului "George Enescu", am avut şansa de a asculta şi viziona în concert la Sala Palatului Tetralogia wagneriană, în interpretarea celor mai reprezentative voci wagneriene din acest moment şi a Orchestrei Radio Berlin, dirijată de Marek Janowski. Pentru cei care am ajuns in cele 4 seri, sentimentul de a fi martor al unui astfel de eveniment este nu unul copleşitor ci unul de permanentă uimire, contemplaţie şi chiar evoluţie a eu-lui impreună cu muzica. Fascinantă, hipnotică, muzica lui Wagner şi întreaga poveste au prins viaţă prin vocile Petrei Lang, a lui Stefan Vinke, Eric Halfvaarson, Martin Winkler, Elisabeth Kulman, Sorin Coliban, Daniela Denschlag, Egils Silins sau Melanie Diener. Aşa cum anunţa sloganul festivalului, magia a existat cu adevărat.


Şi există în continuare în stagiunea curentă a Filarmonicii "George Enescu". În zilele de 14 şi 15 mai, este programat în variantă semi-concertantă cel de al treilea act al operei Parsifal sub conducerea dirijorului Christian Badea, iar Stefan Vinke şi Eric Halfvarson revin la Bucureşti pentru a da viaţă personajelor Parsifal şi Gurnemanz.


Lor li se alătură Bela Perencz (Amfortas) și Maia Morgenstern (Kundry). Participă Corul Filarmonicii "George Enescu" (dirijor, Iosif Punner).
Ultima operă compusă de Richard Wagner, subintitulată Ein Bühnenweihfestspiel (un festival scenic religios), este numită de Christian Badea o „liturghie pentru toţi, indiferent de rasă, confesiune sau cultură.”, având ca idee centrală triumful purităţii, mântuirea aşa cum şi-a imaginat-o compozitorul.
Concertul Filarmonicii „George Enescu” marchează şi un moment istoric:  100 de ani de la prima punere in scenă a acestei opere în România sub bagheta lui George Enescu.  
Deţinător al unui Premiu Grammy pentru înregistrarea live a operei Antony and Cleopatra de Samuel Barber, Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, decorat cu Ordinul Meritul Cultural de Preşedintele României, dirijorul Christian Badea este cel mai important dirijor român de operă. Evoluând deopotrivă pe scena de concert şi teatrele de operă, colaborează cu cele mai importante instituţii muzicale din Europa, America de Nord, Asia şi Australia, cum sunt  Metropolitan  Opera din New York,  Royal Opera House of Covent Garden din Londra, sau Wiener Staatsoper,  și cu cei mai importanţi cântăreţi şi regizori de operă.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...
Un comentariu
Citiți mai multe