Treceți la conținutul principal

Actul III din Parsifal la Ateneu, cu o distribuţie de excepţie

În 2013 pentru lumea muzicală a fost aniversat bicentenarul Verdi-Wagner. În acea toamnă, în cadrul Festivalului "George Enescu", am avut şansa de a asculta şi viziona în concert la Sala Palatului Tetralogia wagneriană, în interpretarea celor mai reprezentative voci wagneriene din acest moment şi a Orchestrei Radio Berlin, dirijată de Marek Janowski. Pentru cei care am ajuns in cele 4 seri, sentimentul de a fi martor al unui astfel de eveniment este nu unul copleşitor ci unul de permanentă uimire, contemplaţie şi chiar evoluţie a eu-lui impreună cu muzica. Fascinantă, hipnotică, muzica lui Wagner şi întreaga poveste au prins viaţă prin vocile Petrei Lang, a lui Stefan Vinke, Eric Halfvaarson, Martin Winkler, Elisabeth Kulman, Sorin Coliban, Daniela Denschlag, Egils Silins sau Melanie Diener. Aşa cum anunţa sloganul festivalului, magia a existat cu adevărat.




Şi există în continuare în stagiunea curentă a Filarmonicii "George Enescu". În zilele de 14 şi 15 mai, este programat în variantă semi-concertantă cel de al treilea act al operei Parsifal sub conducerea dirijorului Christian Badea, iar Stefan Vinke şi Eric Halfvarson revin la Bucureşti pentru a da viaţă personajelor Parsifal şi Gurnemanz.


Lor li se alătură Bela Perencz (Amfortas) și Maia Morgenstern (Kundry). Participă Corul Filarmonicii "George Enescu" (dirijor, Iosif Punner).
Ultima operă compusă de Richard Wagner, subintitulată Ein Bühnenweihfestspiel (un festival scenic religios), este numită de Christian Badea o „liturghie pentru toţi, indiferent de rasă, confesiune sau cultură.”, având ca idee centrală triumful purităţii, mântuirea aşa cum şi-a imaginat-o compozitorul.
Concertul Filarmonicii „George Enescu” marchează şi un moment istoric:  100 de ani de la prima punere in scenă a acestei opere în România sub bagheta lui George Enescu.  
Deţinător al unui Premiu Grammy pentru înregistrarea live a operei Antony and Cleopatra de Samuel Barber, Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, decorat cu Ordinul Meritul Cultural de Preşedintele României, dirijorul Christian Badea este cel mai important dirijor român de operă. Evoluând deopotrivă pe scena de concert şi teatrele de operă, colaborează cu cele mai importante instituţii muzicale din Europa, America de Nord, Asia şi Australia, cum sunt  Metropolitan  Opera din New York,  Royal Opera House of Covent Garden din Londra, sau Wiener Staatsoper,  și cu cei mai importanţi cântăreţi şi regizori de operă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Misconception, misunderstanding and mistrust in education

During the last 10 years I have observed a huge cultural difference in relation to education and its place in two parts of the world: India and the Western Europe. Whilst in India education is seen as a vehicle for the evolution of the individual and of society, in the western world, the younger generation feels oppressed by it. Romania is a special case, since we are in the Eastern Europe, and hasn’t yet recovered from 45 years of communism, so here we have a blend of everything. First of all, most of us don’t understand the meaning of the term holistically, and are usually only thinking about formal education: traditional school However, education starts in the first years of our lives, se soon as we begin to imitate our parent’s behaviour, language, or reactions. We learn how to talk, how to walk, how to eat and how to clean our bodies. We learn how to relate to other children or to the adults we meet. In life, actually nothing is taken for granted. As individuals, we are a product