Treceți la conținutul principal

Neobositul dirijor Jin Wang la festivalul SIMN

Abia s-au stins ecourile Simfoniei a cincea de Mahler şi un alt concert a început în frumoasa sală a Ateneului. Acelaşi dirijor, charismaticul Jin Wang, care două seri la rând a condus Orchestra Filarmonicii bucureştene a revenit pe podium în dimineaţa zilei de 24 mai pentru deschiderea Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi alături de Orchestra Universitaria a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. În program, au fost lucrări de Sebastian Androne, Dumitru Capoianu, Doina Rotaru şi … Jin Wang.
Concertul a fost dedicat tinerei generaţii: muzică nouă, o orchestră de tineret, un solist tânăr (Octavian Moldovean), un compozitor tânăr (Sebastian Androne) şi, la un moment dat, un dirijor tânăr (Andrei Racu).




Sebastian Androne are doar 25 de ani şi multe premii obţinute la concursurile de gen. Lucrarea sa, Erebos, prima din programul concertului, afişează o anumită atracţie a autorului faţă de zonele întunecate ale Universului. Au urmat Variaţiunile cinematografice (1965) de lui Dumitru Capoianu, antrenante, cu influenţe jazzistice, cu o componentă ritmică proeminentă.
Concertul nr. 1 pentru flaut, 13 instrumente de coarde şi percuţie (1986) al compozitoarei Doina Rotaru l-a avut ca solist pe Octavian Moldovean. Au fost folosiţi trei flauţi de dimensiuni (şi acordaje) diferite. Flautul este instrumentul căruia Doina Rotaru i-a dedicat cele mai multe dintre creaţiile sale, timbrul său fiind un liant între lumea spirituală românească arhaică şi cea a Extremului Orient. Aerat, introspectiv, concertul s-a bucurat de buna şi atenta interpretare a tânărului solist şi, de asemenea, de căldura audienţei.
Aşa cum a procedat şi în ediţia din 2013, Jin Wang a prezentat o lucrare proprie în primă audiţie. Daca anul trecut a venit cu Impresii din Tibet, în care melodiile pentatonice desprinse din spaţiul său cultural şi spiritual au fost îmbrăcate în armonii moderne, iar sectorul de percuţie a fost din plin exploatat, compozitorul s-a raportat de această dată la tradiţia muzicală europeană, realizând un adevărat Concerto grosso. Intitulată Concerto for the Young Orchestra, lucrarea lui Wang debordează de energie şi umor. O temă cromatică este trecută prin mai multe tipuri de scriitură muzicală, de la cel polifonic baroc până la … jazz şi rock. Sunt suprapuse straturi sonore cu ritmuri diferite, complicate, asimetrice. Din acest motiv, în unele momente a fost nevoie de un al doilea dirijor în faţa orchestrei, care a fost Andrei Racu, unul dintre studenţii lui Jin Wang. Lucrarea are forma de rondo, cu refrenul baroc si cupletele moderne, discursul muzical fiind întrerupt în anumite momente de semnale care reproduc soneriile de telefon, amintind ca gândire de muzica morfogenetică teoretizată de Aurel Stroe. Wang nu are însă intenţii avangardiste. Prin tehnicile diferite de compoziţie folosite, sunt ilustrate ideea de călătorie în timp, dar şi importanţa tradiţiei şi a educaţiei solide în haosul social contemporan.

Trebuie felicitaţi organizatorii festivalului pentru ideea de a încredinţa unui astfel de muzician concertul de deschidere. În afara faptului că muzica nouă a avut parte de una dintre cele mai bune viziuni posibile şi nu doar de o citire corectă, de o interpretare valoroasă şi nu de o achitare de sarcini, pregătirea concertului a reprezentat o şansă unică pentru membrii orchestrei, încă studenţi, de a lucra la nivelul profesionalismului. Şi acest lucru s-a realizat  sub bagheta unuia dintre cei mai valoroşi dirijori prezenţi pe scenele de concert bucureştene în ultimii ani.


Dirijor, compozitor şi formator, Jin Wang nu şi-a oferit nici un răgaz. După cel de al treilea concert susţinut la Ateneu, în aceeaşi seară a zilei de 24 mai, a dirijat, alături de studenţii săi, al treilea concert din seria Jin Wang and friends organizat în colaborare cu Institutul Cervantes din Bucureşti. Orchestra de Cameră Cervantes a fost condusă pe rând de maestru, studenţii săi Andrei Racu şi Gheorghe Iliuţă (cei doi profesori de orchestră ai liceelor de muzică din capitală) şi flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, în dublă ipostază de dirijor şi solist. Ştefănescu a fost, de altfel,  starul şi încântarea acestui eveniment. Maratonul lui Wang s-a încheiat aducându-l din nou pe muzicianul chinez în prim plan, de data aceasta ca violonist. Iubitor al provocărilor, dar nelăsând loc pentru compromisuri şi superficialitate, Jin Wang a împărtăşit cu generozitate publicului şi studenţilor săi, mai mult ca niciodată în acest sfârşit de mai,  piese din comorile sale sufleteşti şi spirituale.

Comentarii

Cleopatra David a spus…
Un alt articol despre acest eveniment si despre celelalte concerte din SIMN 2014 aici

http://no14plusminus.ro/2014/06/10/simn-2014/

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă