Considerată sora mai mică a Orchestrei Naţionale Radio,
Orchestra de Cameră abordează în principal lucrări din repertoriul baroc şi
clasic, a căror scriitură rarefiată expune fiecare membru al ansamblului,
nepermiţând nesiguranţe în execuţie. În 22 mai a. c. Orchestra de Cameră Radio
dirijată de Amaury du Closel a prezentat pe scena Studioului „Mihail Jora” Concertul în Do major pentru
violoncel şi orchestră de J.
Haydn şi Concertul nr. 11 în
Fa major pentru pian şi orchestră de
W. A. Mozart în prima parte, iar în partea a doua Sărbătoarea lui Belshazzar de J. Sibelius şi Simfonia nr.6 în Do major de Fr. Schubert. Au evoluat astfel
pe scena Radioului doi solişti instrumentişti: violoncelista de origine
coreeană Hyunah Park
Aşteptările au fost mari de la
tânăra violoncelistă. Cu sunetul cald şi generos al instrumentului şi avântul
şi siguranţa afişate, interpretarea concertului de Haydn părea promiţătoare. Şi
totuşi, în poziţiile înalte era de multe ori fals, iar tempo-ul ales pentru
partea a treia, deşi bun ca intenţie, a dovedit nestăpânirea tehnică a
partiturii.
Cu totul alta a fost situaţia
în cazul lui Horia Maxim. Artistul a redat cu claritate structura, iar precizia
tuşeului şi luminozitatea sonoră pe care le-am admirat în concertul de miercuri
sunt destul de rar întâlnite la pianiştii care au evoluat în ultimii ani pe
scenele bucureştene. Aceşti piloni ai unei bune interpretări au arătat în cazul
lui Horia Maxim, dincolo de preocuparea pentru tehnică, nivelul profund de
înţelegere a partiturii. Cerebral, echilibrat şi rafinat, pianistul a strălucit
în cadenţele de un foarte bun gust. Pentru bis, a ales delecteze publicul cu Studiul Op. 24 Nr. 12 de Chopin.
În cea de a doua parte a
programului, după încheierea misiunii de acompaniator, a venit rândul
orchestrei ca instrument complex şi dinamic să fie în prim plan. Foarte
interesantă şi binevenită a fost abordarea, după cele două concerte clasice, a
Suitei din muzica de scenă la Sărbătoarea
lui Belshazzar de J.
Sibelius. Alcătuită din patru părţi (Marş oriental, Cântecul fetei evreice,
Nocturnă şi Dansul lui Khandra) lucrarea a
fost scrisă de compozitorul finlandez în 1906. De mici dimensiuni, concentrată,
cu inflexiuni modale, creând o atmosferă mai degrabă de basm, suita are o
sonoritate camerală, cu intervenţii solistice din orchestră, care au fost
realizate de flautista Constanţa Cazacu, violoncelista Mariana Amarinei,
violista Eugenia Boboescu și clarinetistul Ion Nedelciu.
Concertul s-a încheiat cu o
spumoasă şi clasică Simfonie a
VI-a de Schubert. Este
surprinzător şi emoţionant să observi cum acelaşi ansamblu poate să sune atât
de diferit, ieşind din matca muzicii de cameră și îmbrăcând haina decorativă a celei simfonice. Această euforie sonoră a
constituit momentul culminant al serii, venit ca un rezultat al multor momente
meditative. O frumoasă încheiere pentru unul din numeroasele şi reuşitele
concerte ale prea puţin mediatizatei Orchestre de Cameră Radio.
Comentarii