Fiecare om are un vis, care este creionat încă din copilărie. Mulți își doresc să urmeze profesii care îi fascinează, dar pe care nu au curaj să le practice sau să se pregătească pentru ele în viața adultă. Alții merg în zona familiarului, alegând profesiile părinților sau bunicilor. Generația părinților noștri, născuți imediat după Al Doilea Război Mondial, nu a avut prea multe șanse, unii nici măcar nu au avut acces al învățământul superior, însă, o dată cu Revoluția, pentru noi s-au deschis multe uși.
Ca majoritatea copiilor crescuți în perioada comunistă, de mine au avut grijă bunicii, așa că a crescut la țară. La televizor erau, pe vremea aceea, programe de varietăți, așa că ne uitam cu toții la emisiuni în care erau prezente fragmente din opere, operete, sau balet. Țin minte cât îi plăceau bunicii ținutele Elvirei Cârje! Erau și multe filme biografice, așa că am urmărit cu plăcere serialul despre Johann Sebastian Bach. Dar prima operă pe care am văzut-o integral a fost Carmen. Nu țin minte distribuția. Aveam cinci ani și nu puteam urmări subtitrarea, dar muzica, ah, muzica aceea seducătoare mi-a rămas în memorie imediat! Și cât am mai plâns la final când Don Jose a ucis-o pe Carmen și cât l-am urât pe Don Jose pentru asta! Da, doar cinci ani! Dar eu deja avea microbul muzicii în sânge și cântam cât era ziua de lungă. Visul de a cânta operă începuse încă de când avea trei (!!!) ani, pentru că adoram vocile impostate și melodicitatea elevată a muzicii clasice. Sunt fericită astăzi că nu am abandonat acest vis, deși drumul a fost greu și întortocheat. O să vă povestesc altă dată despre el. Acum...varianta scurtă.
Am început școala de muzică la șase ani, am
învățat vioară, dar antrenamentul vocal a început mult mai târziu, când a ajus
în Târgoviste, orașul meu natal, o profesoară cu studii de canto. Absolvirea
Conservatorului nu este o garanție că vei face carieră, talentul nici atât și
nici profesionalismul nu îți oferă mari speranțe. Este...complicat.
Dar, cât timp nu
te plângi și mergi înainte, în cele din urmă ajungi la destinație.
Unii ați reușit să participați la spectacolele noastre, dar cei mai mulți dintre voi, nu.
Aș dori să știu ce reprezintă pentru voi opera. Așa că vă voi ruga, pe cei care nu ați făcut-o deja, să completați formularul făcut de mine, pe care îl găsiți la acest link
Comentarii