Treceți la conținutul principal

100 de ani de revoluție muzicală la Paris. Neoclasicism și experiment cu Cleopatra David și Sarah Hoyt

Conservatorul de muzică Marietta Alboni din Paris împreună cu Fundația Falret organizează duminică, 29 septembrie, ora 17.00 la OEuvre Falret din Paris, recitalul Néoclassicisme et Expérimentation susținut de soprana română Cleopatra David împreună cu pianista Sarah Hoyt (Canada). Programul serii cuprinde lucrări de G. Enescu, D. Milhaud, I. Stravinski, H. Nafylian și B. Britten. Concertul este organizat în cadrul proiectului Paralele și Interferențe în Muzica Franceză și Românească a Secolului XX realizat de Cleopatra David ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român.

Parteneri: Institutul Cultural Român și Cité internationale des arts





Dacă la Centrul Georges Pompidou se sărbătoresc în această perioadă 100 de ani de artă suprarealistă, noi vom celebra, prin concertul de la OEuvre Falret, 100 de ani de revoluție muzicală! Neoclasicism și experiment este titlul recitalului pe care îl voi susține împreună cu Sarah Hoyt, care propune o explorare a modului în care mari compozitori au redefinit muzica secolului XX,  într-un demers complex de imbricare a tradiției și inovației. Dacă recitalul anterior era definit de atmosfera contemplativă și introspectivă a impresionismului, acum ne aflăm în plină expansiune de procedee și mijloace tehnice și de expresie. Invităm publicul să experimenteze aceste noi dimensiuni care alcătuiesc parțial realitatea muzicală a timpului nostru. C D

 

Cariera Cleopatrei David s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, în special pe producţia de operă. Împreună cu regizorul Alexadru Pătraşcu a pus în scenă spectacolele La serva padrona şi Bach, colegul de birou, ambele fiind invitate la evenimente internaţionale. Este angajată a Filarmoncii George Enescu din Bucureşti unde, în colaborare cu încă trei colegi, a realizat proiectul care a adus Marca Patrimoniului European pentru Ateneul Român.

Artista a obţinut titlul de doctor în anul 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. A cântat şi a susţinut masterclassuri în România, Marea Britanie, Franţa, Italia, Finlanda, Armenia şi India. Participă cu prezentări la conferinţe internaţionale şi publică articole şi studii în reviste de specialitate. Rezidenţa de la Paris va aduce, pe lângă valorizarea muzicii româneşti şi o nouă privire asupra creaţiei enesciene, o abordare diversificată şi integrată a actului creator, consolidând astfel legăturile între diferite tradiţii şi perspective artistice.


Pianista Sarah Hoyt a concertat în toată Europa și în Canada, atât ca solistă, cât și în ansambluri camerale. Parcursul său academic eclectic și curiozitatea artistică au determinat-o să se implice în numeroase proiecte interdisciplinare, care îmbină muzica, filosofia și arta vizuală. Originară din Edmonton, Alberta, Canada, Sarah a obținut mai multe diplome: o licență în științe biologice de la Universitatea din Alberta, un master în urbanism de la Școala de Urbanism din Paris, este absolventa Școlii Normale de Muzică Alfred Cortot din Paris și a Universității din Montreal (pian). Printre mentorii săi se numără Jeannine Bonjean, Michael Wladkowski, Devy Erlie și Marc Durand și a participat la numeroase rezidențe artistice cum sunt cele de la Cité Internationale des Arts din Paris, sau The Banff Centre A participat ca solistă în cadrul unor programe de valorizare a patrimoniului cultural European, așa cum sunt conceptul artistului canadian Patrick Bernatchez, intitulat Piano Orbital, sau propriul proiect video Piano Four Hands, care juxtapune și suprapune mai multe versiuni ale Preludiului nr. 1 în Do major de Bach, filmat de-a lungul mai multor ani și prezentat în diverse galerii de artă. Activitatea concertistică este completată de promovarea compozitorilor canadieni în Europa, interpretând lucrări de Claude Vivier, Alexina Louie, Samuel Andreyev și Samy Moussa.

 

Duminică 29 septembrie, ora17  

l’OEuvre Falret, 50, rue du Théâtre 75015 Paris 

Bilete: https://www.helloasso.com/associations/les-amis-du-conservatoire-de-musique-marietta-alboni/evenements/neo-classicisme-et-experimentation

Contact 

Conservatorul Marietta Alboni

conservatoirealboni@gmail.com

tél : +331 42 50 85 55 

https://conservatoirealboni.com/


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...