Treceți la conținutul principal

Marca Patrimoniului European pentru Ateneul nostru!

Așa cum anunță toate agențiile de presă, Comisia Europeană a acordat Ateneului Român Marca Patrimoniului European, o distincție care recunoaște rolul pe care edificiul din centrul Bucureștilor îl are pentru cultura și valorile europene.

Probabil cititorul va spune: era și cazul! Era, însă Marca nu aleargă după nimeni și nu cade din cer. La fiecare doi ani se organizează o competiție în care se înscriu monumente, situri naturale sau urbane, precum și bunuri ale patrimoniului imaterial, iar candidatura se face printr-un proiect laborios, cu activități asumate de administratorii acestor situri sau bunuri, cu obiective și bugetare, ca orice plan serios de management.

https://web.facebook.com/share/v/D9xBEUtZMAbx6k4g/


Iar pentru Ateneul Român, am fost persoana care a dus greul acestei lucrări la care au mai contribuit și alți trei colegi. A fost o lună în care am lucrat zi și noapte, în care singurele momente de relaxare erau cele în care spălam vasele, dar am reușit să îl depunem la timp. Poate m-a motivat și faptul că managerul era implicat și că nu a renunțat în fața primelor dificultăți. Aici se încheie partea de mândrie și de împlinire personală, pentru că, de fapt, meritul aparține lui Constantin Esarcu, lui Alexandru Odobescu, Regelui Carol I, lui Scarlat Rosetti, tuturor celor care au dat un leu pentru Ateneu, iar pentru că o clădire nu are valoare fără sufletul din ea, trebuie să le fim recunoscători celor care au realizat activitatea muzicală și culturală la cel mai înalt nivel: lui George Enescu și George Georgescu. Ateneul a devenit emblema Bucureștilor, simbolul culturii naționale. Născut în zorii edificării României moderne, templul din Grădina Văcăreștilor a fost martorul a două războaie mondiale, a fost bombardat, populat de Marea Adunare Națională pentru câțiva ani (timp în care a fost acoperită fresca), a fost locul unde au dirijat Mascagni și Richard Strauss și unde muzica se făcea acum un secol la cel mai înalt nivel. Și nu doar muzica avea și are locul acolo! Conferințe, evenimente istorice, celebrarea excelenței în toate domeniile, toate acestea au fost acasă în generosul monument arhitectonic.

 

Și de unde a pornit totul? De la inițiativa unor oameni de cultură, de la societatea civilă. Dacă ne ghidăm după exemplul lor, vom vedea că nimeni și nimic nu poate sta în calea fiecăruia dintre noi când vrem să aducem bine și frumos în jurul nostru.

 

Mai multe veți afla din comunicatul Filarmonicii George Enescu, instituția care are în grijă Ateneul român!

 

https://www.romaniapozitiva.ro/branding-romania/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european/   

 

Anunțul oficial

 

https://romania.representation.ec.europa.eu/news/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european-din-partea-comisiei-pentru-rolul-semnificativ-2024-04-11_ro  

 

Să fie-ntr-un ceas bun! Felicitări, Constantin Esarcu!

 

Articol publicat pe platforma Adevărul.ro  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...