Treceți la conținutul principal

Marca Patrimoniului European pentru Ateneul nostru!

Așa cum anunță toate agențiile de presă, Comisia Europeană a acordat Ateneului Român Marca Patrimoniului European, o distincție care recunoaște rolul pe care edificiul din centrul Bucureștilor îl are pentru cultura și valorile europene.

Probabil cititorul va spune: era și cazul! Era, însă Marca nu aleargă după nimeni și nu cade din cer. La fiecare doi ani se organizează o competiție în care se înscriu monumente, situri naturale sau urbane, precum și bunuri ale patrimoniului imaterial, iar candidatura se face printr-un proiect laborios, cu activități asumate de administratorii acestor situri sau bunuri, cu obiective și bugetare, ca orice plan serios de management.

https://web.facebook.com/share/v/D9xBEUtZMAbx6k4g/


Iar pentru Ateneul Român, am fost persoana care a dus greul acestei lucrări la care au mai contribuit și alți trei colegi. A fost o lună în care am lucrat zi și noapte, în care singurele momente de relaxare erau cele în care spălam vasele, dar am reușit să îl depunem la timp. Poate m-a motivat și faptul că managerul era implicat și că nu a renunțat în fața primelor dificultăți. Aici se încheie partea de mândrie și de împlinire personală, pentru că, de fapt, meritul aparține lui Constantin Esarcu, lui Alexandru Odobescu, Regelui Carol I, lui Scarlat Rosetti, tuturor celor care au dat un leu pentru Ateneu, iar pentru că o clădire nu are valoare fără sufletul din ea, trebuie să le fim recunoscători celor care au realizat activitatea muzicală și culturală la cel mai înalt nivel: lui George Enescu și George Georgescu. Ateneul a devenit emblema Bucureștilor, simbolul culturii naționale. Născut în zorii edificării României moderne, templul din Grădina Văcăreștilor a fost martorul a două războaie mondiale, a fost bombardat, populat de Marea Adunare Națională pentru câțiva ani (timp în care a fost acoperită fresca), a fost locul unde au dirijat Mascagni și Richard Strauss și unde muzica se făcea acum un secol la cel mai înalt nivel. Și nu doar muzica avea și are locul acolo! Conferințe, evenimente istorice, celebrarea excelenței în toate domeniile, toate acestea au fost acasă în generosul monument arhitectonic.

 

Și de unde a pornit totul? De la inițiativa unor oameni de cultură, de la societatea civilă. Dacă ne ghidăm după exemplul lor, vom vedea că nimeni și nimic nu poate sta în calea fiecăruia dintre noi când vrem să aducem bine și frumos în jurul nostru.

 

Mai multe veți afla din comunicatul Filarmonicii George Enescu, instituția care are în grijă Ateneul român!

 

https://www.romaniapozitiva.ro/branding-romania/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european/   

 

Anunțul oficial

 

https://romania.representation.ec.europa.eu/news/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european-din-partea-comisiei-pentru-rolul-semnificativ-2024-04-11_ro  

 

Să fie-ntr-un ceas bun! Felicitări, Constantin Esarcu!

 

Articol publicat pe platforma Adevărul.ro  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...