Treceți la conținutul principal

Crowdfunding pentru opera La Serva Padrona. Un gest mic din partea ta, un pas important pentru succesul operei independente!

Opera este arta totală, unde muzica, teatrul, dansul și artele vizuale se împletesc pentru a crea o nouă experiență! Din dragoste pentru opera am realizat această producție pentru La Serva Padrona într-o variantă minimalist, dar din care nu lipsește absolut nimic și în care nivelul calitativ rămâne șa cele mai înalte standard.

Dorim să susținem trei spectacole în București în prima parte a anului (până la finalul lunii iunie) Scopul acestei campanii este de a finanța un singur spectacol, iar existența lui depinde de entuziasmul și de generozitatea ta.

O sumă mica oferită de tine, un pas mare către succesul operei independente!

Poți scana codul nostru aici 

Cea mai mica sumă care poate fi donată a fost stabilită la 2 euro, dar iată pachetul nostru de recompense: 

20 euro: îți vom mulțumi public pe site-ul nostrum (https://servapadrona.art/) și în anunțurile următorului spectacol (te rugăm, anunță-ne dacă preferi să rămâi anonim))

50 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi o sesiune online de canto

100 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi trei lecții online de canto

500 Euro: În afară de mențiune, îți vom oferi un recital online doar pentru tine și prietenii tăi (poți aduce oricâți în fața ecranului) șio sesiune de networking. 

Peste 500 de euro: tu decizi!



Sponsorizarea este, de asemenea, o soluție. Pentru aceea, te rugăm să ne contactezi la adresa asociatia.nirmal.art@gmail.com

Fii partenerul nostru!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...