Treceți la conținutul principal

Direcționați 3,5% din impozit pentru cultură: Asociația Culturală "Nirmal Art" este organizatoarea spectacolului independent de operă LA SERVA PADRONA

 Formularele se pot depune sau trimite la ANAF până la data de 25 mai 2023

Dragi prieteni,

Vă mulțumim că ați fost alături de noi în anul 2022! Am luat avânt și am realizat câteva proiecte de care ne-am bucurat împreună.

Am făcut opera! Am pus în scenă spectacolul independent al anului 2022: La serva padrona în regia lui Alexandru Pătrașcu


Am făcut muzică de cameră și am susținut cauzele ecologice cu Poveștile din pădurea fermecată

Am revenit și la lumea exotică, am adus artiști din insula Sulawesi la București și am organizat turneul Indonesian Scent

Am fost nominalizați la Gala Societății Civile pentru proiectul Respirăm împreună, desfășurat în 2021.

În acest an ne propunem să ajungem din ce în ce mai des la voi, să readucem în fața voastră opera La serva padrona și pregătim deja încă două producții muzicale.

Dar totul are costuri, iar contribuția voastră, oricât de mica, va sprijini activitatea noastră! Vă invităm să fiți în continuare partenerii noștri prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către Asociația Culturală Nirmal Art. 

Formularele se trimit la ANAF sau in spatiul personal virtual de pe portalul ANAF doar până la data de 25 mai 2023.

Din activitățile noastre, menționăm: Gala muzicilor tradiționale, Festivalului Primăvara Spiritului, Turneul National Comorile Persiei, masterclassuri de canto, expozitii de pictură, conferințele Copacul vieții și Cultura Spiritului și multe concerte.














Puteți descărca formularul completat cu datele noastre de la linkurile de  mai jos

formular 230 digital

formular 230 clasic

#anaf #parteneri #sponsorizare #operaindependenta #cultura #opera #teatru

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe