Treceți la conținutul principal

Bună dimineața, Serpina!

Trăiesc cu acest personaj lângă mine de câțiva ani. Am început lucrul la opera La Serva Padrona ca solist la sugestia bunului meu prieten și colaborator Ieronim Buga. Se întâmpla cu ceva timp înainte de pandemie și, cumva, gândul de a face o producție independentă a apărut tot atunci. Nu pandemia a făcut ca lucrurile să se materializeze abia acum. Opera din Timișoara a făcut producția chiar în 2020 și pentru un moment am pierdut speranța, însă am reînceput cu încăpățânare pregătirile. Cel mai greu într-o primă etapă a fost să găsesc un bariton pentru Uberto. După ce două tentative de colaborări cu colegi apropiați au eșuat din cauza lipsei de timp a acestora, Uberto fiind un rol principal, solicitant și în care personajul este non-stop pe scenă, am făcut un casting și așa că l-am obținut pe Uberto cel de pe afiș

Am avut mult de meditat pe marginea definirii rolului meu. Tehnologia ne oferă astăzi soluții multiple și putem asculta interpretări celebre, vechi de zeci de ani sau putem viziona diferite puneri în scenă, care mai de care mai simpatică, sau burlescă. Mi-am trecut personajul prin mai multe filtre și am încercat să fac o paralelă între Serpina și felul în care mă văd pe mine în viața de toate zilele. Avem multe diferențe, dar și câteva lucruri în comun. Cel mai evident: suntem femei.

Într-un fel, toate femeile sunt La Serva Padrona. Sunt serva când își slujesc cu grijă și devotament familiile, sunt padrona când constată că de ele depinde totul în casă și că ele iau cele mai grele decizii. Sunt serva când îndeplinesc micile roluri pe care și le-au asumat profesional multe dintre ele, sunt padrona când întreaga societate este susținută de bunul lor simț și de moralitatea lor. Sunt serva când trebuie să facă dans acrobatic printre atitudinile și acțiunile vanitoșilor și narcisiștilor din preajma lor, sunt padrona când își arată frumusețea și eleganța. Pot afirma că sunt o versiune de serva-padrona. Ca manager, nu ai încotro și trebuie să muncești cel mai mult, să prinzi toate problemele din zbor și să încerci să le rezolvi. Ești propriul tău șef și, în același timp, angajatul model. Dar asta e partea din spatele scenei.

Cine voi fi în 29 septembrie? Cât din mine voi lăsa să iasă la iveală în duetele cu Uberto și în recitativele în care pare că vreau să întorc lumea cu susul în jos? Cât din toate femeile menționate anterior se vor regăsi în felul în care Alexandru Pătrașcu a interpretat libretul?

Nu puteți afla decât venind la spectacol.

La Serva Padrona (Servitoarea stăpână)
operă comică într-un act

Muzica – Giovanni Battista Pergolesi               Libret – Gennaro Antonio Federico
Serpina – Cleopatra David
Uberto – Andrei Marinache
Cvartetul alcătuit din membri ai Filarmonicii “George Enescu”
Natalia Pancec – vioară           Tania Zâmbreanu – vioară
Alexandra Marin – violă           Eugen Bogdan Popa – violoncel
Conducerea muzicală/continuo – Ieronim Buga

Regia: Alexandru Pătrașcu      Scenografia: Gary Deskin
Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Liternet 

Bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-la-serva-padrona-78390



Detalii despre spectacol aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...