Treceți la conținutul principal

Bună dimineața, Serpina!

Trăiesc cu acest personaj lângă mine de câțiva ani. Am început lucrul la opera La Serva Padrona ca solist la sugestia bunului meu prieten și colaborator Ieronim Buga. Se întâmpla cu ceva timp înainte de pandemie și, cumva, gândul de a face o producție independentă a apărut tot atunci. Nu pandemia a făcut ca lucrurile să se materializeze abia acum. Opera din Timișoara a făcut producția chiar în 2020 și pentru un moment am pierdut speranța, însă am reînceput cu încăpățânare pregătirile. Cel mai greu într-o primă etapă a fost să găsesc un bariton pentru Uberto. După ce două tentative de colaborări cu colegi apropiați au eșuat din cauza lipsei de timp a acestora, Uberto fiind un rol principal, solicitant și în care personajul este non-stop pe scenă, am făcut un casting și așa că l-am obținut pe Uberto cel de pe afiș

Am avut mult de meditat pe marginea definirii rolului meu. Tehnologia ne oferă astăzi soluții multiple și putem asculta interpretări celebre, vechi de zeci de ani sau putem viziona diferite puneri în scenă, care mai de care mai simpatică, sau burlescă. Mi-am trecut personajul prin mai multe filtre și am încercat să fac o paralelă între Serpina și felul în care mă văd pe mine în viața de toate zilele. Avem multe diferențe, dar și câteva lucruri în comun. Cel mai evident: suntem femei.

Într-un fel, toate femeile sunt La Serva Padrona. Sunt serva când își slujesc cu grijă și devotament familiile, sunt padrona când constată că de ele depinde totul în casă și că ele iau cele mai grele decizii. Sunt serva când îndeplinesc micile roluri pe care și le-au asumat profesional multe dintre ele, sunt padrona când întreaga societate este susținută de bunul lor simț și de moralitatea lor. Sunt serva când trebuie să facă dans acrobatic printre atitudinile și acțiunile vanitoșilor și narcisiștilor din preajma lor, sunt padrona când își arată frumusețea și eleganța. Pot afirma că sunt o versiune de serva-padrona. Ca manager, nu ai încotro și trebuie să muncești cel mai mult, să prinzi toate problemele din zbor și să încerci să le rezolvi. Ești propriul tău șef și, în același timp, angajatul model. Dar asta e partea din spatele scenei.

Cine voi fi în 29 septembrie? Cât din mine voi lăsa să iasă la iveală în duetele cu Uberto și în recitativele în care pare că vreau să întorc lumea cu susul în jos? Cât din toate femeile menționate anterior se vor regăsi în felul în care Alexandru Pătrașcu a interpretat libretul?

Nu puteți afla decât venind la spectacol.

La Serva Padrona (Servitoarea stăpână)
operă comică într-un act

Muzica – Giovanni Battista Pergolesi               Libret – Gennaro Antonio Federico
Serpina – Cleopatra David
Uberto – Andrei Marinache
Cvartetul alcătuit din membri ai Filarmonicii “George Enescu”
Natalia Pancec – vioară           Tania Zâmbreanu – vioară
Alexandra Marin – violă           Eugen Bogdan Popa – violoncel
Conducerea muzicală/continuo – Ieronim Buga

Regia: Alexandru Pătrașcu      Scenografia: Gary Deskin
Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Liternet 

Bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-la-serva-padrona-78390



Detalii despre spectacol aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Eveniment muzical şi editorial: lansarea partiturii „Pomenire. Un Recviem Românesc” de Ştefan Niculescu

A XVII-a ediţie a Săptămânii Muzicii Contemporane a constituit prilejul lansării partiturii „Pomenire. Un recviem românesc” aparţinând compozitorului şi academicianului Ştefan Niculescu în foyerul sălii de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune, eveniment urmat de audiţia lucrării în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, a Corului Academic Radio (condus de Dan Mihai Goia) şi a basului Pompei Hărăşteanu sub bagheta tânărului dirijor Tiberiu Soare. Realizată în condiţii grafice deosebite într-o veritabilă ediţie de lux, lucrarea a fost întâmpinată cu entuziasm de colegii de breaslă ai autorului, aceştia salutând iniţiativa Editurii Academiei Române pentru care tipărirea partiturii reprezintă o premieră. La lansare au luat cuvântul autorul, compozitorii Liviu Dănceanu, Dan Dediu, muzicologii Despina Petecel Theodoru şi Laura Manolache precum şi dirijorii Horia Andreescu, Tiberiu Soare şi Dan Mihai Goia, aceştia fiind implicaţi direct în realizarea actului artistic. Compozito

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.   Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum. Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici . Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1  Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici:  https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități Radio România Actualități:  Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare,

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate