Treceți la conținutul principal

„Nici o redare online a unui concert nu va putea egala acea electricitate din aer care se instalează într-o sală cu public.“ Interviu cu violonistul Remus Azoiţei

 
Artist dezinvolt, cuceritor şi sensibil, Remus Azoiţei este unul dintre cei mai apreciaţi violonişti români. A studiat la Juilliard School din New York şi Royal Academy of Music din Londra, a cântat pe scene renumite, cum sunt Carnegie Hall din New York, Konzerthaus Berlin şi a înregistrat integrala lucrărilor pentru pian şi vioară de Enescu. Cântă pe o vioară Niccolo Gagliano construită în 1755


 

Cleopatra David: Oricât am încerca să ocolim subiectul, criza COVID a lovit din plin în viaţa artistică şi în sistemul de educaţie.  Eram în mijlocul stagiunii când activitatea orchestrelor şi teatrelor, unde munca este colectivă, s-a oprit.  Cum vă afectează această întrerupere a apariţiilor scenice şi cum se adaptează violonistul şi profesorul Remus Azoiţei la situaţia actuală? 

Remus Azoiţei: Mă număr şi eu printre marile mase de artişti ale căror vieţi au fost afectate de dispariţia de pe scenă. Am avut multe concerte anulate, cu pierderi financiare mari, însă am reuşit să îmi umplu timpul cu alte proiecte pe care nu le-aş fi putut relua fără această pauza… M-am mutat cu casa de exemplu, am citit mult şi am petrecut mult mai mult timp cu copiii mei. Pentru mine, această pauză a fost una benefică, deşi îmi lipsesc concertele atât de mult!

 

C.D. Aveţi două profesii: solist concertist şi cea de profesor la Royal Academy of Music. Cum au evoluat sistemul de educaţie şi industria culturală în Marea Britanie în această perioadă ? 

R.A.: Întreg sistemul de educaţie in UK este dat peste cap şi a intrat într-o derivă nefericită.  Academia Regală de Muzica din Londra, unde sunt profesor de vioară, a oprit cursurile în martie şi încă nu le-a reluat. A fost un şoc pentru tot colectivul instituţiei, mai ales ca cei mai mulţi studenţi sunt plătitori de taxe de şcolarizare, si acestea sunt foarte mari. Atât cursurile cât şi lecţiile de instrument se efectuează deocamdată online, însă din nefericire ele nu se pot desfăşura la acelaşi nivel ca înainte deoarece tehnologia online este limitată deocamdată. Nu există un program care sa acomodeze o transmisie live perfectă. La nivelul la care aceste lecţii au loc, cea mai mica desincronizare sau imperfecţiune afectează produsul muzical. Deocamdată vom continua aşa, dar speram ca din toamnă cursurile sa se reia live.

Pe 3 iulie am încheiat cursurile, deşi online şi cumva toţi am respirat uşuraţi ca ele s-au încheiat. Aşteptam un septembrie nou şi luminos unde să ne putem relua activitatea live, aşa cum ştim si cum trebuie sa fie.

 

C.D. Aţi interpretat în stagiunea Filarmonicii George Enescu Concertul de Sibelius. Cum rezonaţi cu această lucrare şi cum o regăsiţi în preferinţele dumneavoastră? R.A.: Este un concert de suflet… Mi-a luat vreo 20 de ani până să îl duc la nivelul la care să fiu cât de cât mulţumit… Nu este un concert virtuoz, cât o mare operă dramatică pentru vioară şi orchestra şi eu cu asta rezonez. Partea a doua este inima concertului şi e una din cele mai minunate creaţii muzicale scrise vreodată. Concertul de Sibelius… Ies de pe scena după ce l-am cântat şi abia aştept reluarea lui…

 

Talentul va rămâne în continuare elementul primordial pentru a face muzică.

C.D.  Multe dintre instituţiile culturale încearcă o nouă variantă de a oferi hrana spirituală publicului, cea online. O găsiţi eficientă? Credeţi că viitorul vieţii muzicale va consta mai mult în difuzarea digitală decât în socializarea din sala de concert?

R.A.: Sincer sper din toata inima să nu se întâmple asta. Nici o redare online a unui concert nu va putea egala acea electricitate din aer care se instalează într-o sală, într-un cadru live, cu public. Acest mediu online este periculos pentru arte şi mă tem că ce s-a întâmplat în ultimele luni va schimba peisajul artistic general, cu mult mai multa lume stând acasă, pentru că e mai confortabil sa asculţi un concert online decât sa te duci la sala de concerte, şi va crea un obicei nociv. Trebuie sa facem tot ce putem sa prevenim o astfel de tendinţă.

 

C.D.  Cum credeţi că va evolua piaţa muncii în domeniul artelor spectacolului şi cum se poate adapta tânăra generaţie? Ce temeri au studenţii dumneavoastră legate de viitorul profesiei lor?

R.A.:  Artele au fost întotdeauna influenţate de tendinţele sociale ale vremii. Fără discuţie trecem printr-un proces de schimbare, în care mediul online va acapara orice zonă socială, în orice domeniu. Nu ştim cum va arata peisajul artistic, să spunem, în următorii cinci ani, după cum nu avem nici o idee despre cum se va reaşeza lumea, în general, după aşa un şoc suferit în ultimele luni. Tinerii se vor adapta, pentru că altfel nu vor putea răzbi în acest nou “landscape” artistic… Însă, un lucru este sigur, talentul va rămâne în continuare elementul primordial pentru a face muzică.


Interviu publicat pe platforma adevarul.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Eveniment muzical şi editorial: lansarea partiturii „Pomenire. Un Recviem Românesc” de Ştefan Niculescu

A XVII-a ediţie a Săptămânii Muzicii Contemporane a constituit prilejul lansării partiturii „Pomenire. Un recviem românesc” aparţinând compozitorului şi academicianului Ştefan Niculescu în foyerul sălii de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune, eveniment urmat de audiţia lucrării în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, a Corului Academic Radio (condus de Dan Mihai Goia) şi a basului Pompei Hărăşteanu sub bagheta tânărului dirijor Tiberiu Soare. Realizată în condiţii grafice deosebite într-o veritabilă ediţie de lux, lucrarea a fost întâmpinată cu entuziasm de colegii de breaslă ai autorului, aceştia salutând iniţiativa Editurii Academiei Române pentru care tipărirea partiturii reprezintă o premieră. La lansare au luat cuvântul autorul, compozitorii Liviu Dănceanu, Dan Dediu, muzicologii Despina Petecel Theodoru şi Laura Manolache precum şi dirijorii Horia Andreescu, Tiberiu Soare şi Dan Mihai Goia, aceştia fiind implicaţi direct în realizarea actului artistic. Compozito

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.   Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum. Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici . Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1  Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici:  https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități Radio România Actualități:  Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare,

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate