Treceți la conținutul principal

Funcționând pe ceață


Încep cu concluzia:  mintea oamenilor este alcătuită dintr-un segment bazat pe logică+bun simț și altul în care se aglomerează necunoaștere, nepricepere și multă imaginație. Imi place să-l numesc "ceața din cap".

 Mi s-a întțmplat de foarte multe ori să comunic un mesaj simplu și reacția să fie o explozie de furie, născută din ce și-a imaginat persoana că aș gândi eu pe ascuns. Sau să mă trezesc cu o întreagă dramă născută din imaginația interlocutorului suprapusă peste completa ignoranță privind o anumită problemă. De fapt, cele mai multe dezamăgiri și drame se nasc din necunoașterea și neacceptarea realității.
  

Încercând să fiu întotdeauna cât mai precisă și să nu stârnesc valuri în mintea celorlalți, valuri care să denatureze ceea ce transmit de fapt (nu vă imaginați că am prea mare succes, dar continui să mă străduiesc), mi-am dat seama că există mesaje care se pot adresa exact acestui tip de funcționare, care se adresează exact ceții din creier, creând astfel reacții emoționale puternice. Acesta este mecanismul manipulării. Mulți îl folosesc în viața de zi cu zi, ca să obțină întotdeauna ce vor de la ceilalți membri ai familiei sau de la prieteni. Desigur, este extrem de folosit în media și în marketing.


Dar constat că este folosit și în justiție. Dacă mai sus am scris concluzia referitoare la funcționarea minții oamenilor, aici pot da o definiție a avocatului: acel personaj care se joacă cu limba în care scrie sau vorbește cu scopul de a-l face pe judecător confuz, astfel încât să nu mai înțeleagă dovezile. Cu alte cuvinte, lucrează cu ceața din mintea judecătorului și nu cu partea lui logică și de bun simț. 
  

Dacă nu am fi grăbiți să reacționăm, să dăm replici, să ne simțim deranjați de tonul vocii cuiva, am putea să ne dăm șansa de a observa realitatea, de a o înțelege și de a o accepta. Este adevărat că de multe ori nu se potrivește cu felul în care am vrea noi să fie, dar nu avem puterea de a crea lumi paralele și tot ce facem este să proiectăm imaginația asupra realității. Proiecții mentale.
  

Ne imaginăm că avem drepturi asupra celorlalți, că alții ne sunt datori, că putem face comerț cu servicii și sentimente, că viața ar trebui să arate într-un anumit fel, iubirea la fel, fericirea la fel.  Și rămânem la ceața din cap.
  

În ceață, nu auzim, nu ascultăm mesajul care ni se comunică, ci rămânem în zona de bruiaj. Ne sabotăm singuri șansa de a rezolva ceva, de a afla ceva. Mesajul ne deranjează fiindcă vrea să acceseze zona logică, iar noi nu pe aceea o folosim. Daca emitătorul are și el propriul bruiaj (este agitat sau implicat emoțional în ceea ce comunică), cel cu ceața va opune și mai multă rezistență, pentru că îl enervează implicarea celorlalți și va da vina pe tonul comunicării. De fapt, cel mai tare doare posibilitatea ca universul imaginației lor să se năruie.

  
Am putea face un exercițiu. Să ne observăm cum atitudinea și mai ales starea noastră emoțională se schimbă în raport cu o știre, o persoană, un eveniment.  Dacă se schimbă, ne putem pune problema: cine sunt eu cel adevărat?


Un alt exercițiu ar fi să vedem care este rădăcina unui anumit tip de reacție vi- a-vis de mesaj. Asta dacă nu cumva este mai important, sau mai cool să creăm drame decât să rezolvăm normal, logic și simplu o situație.


În orice caz, funcționând mai mult pe "ceață", vom utiliza logica și bunul simț din ce în ce mai puțin și însăși identitatea noastră va avea de suferit când cei care știu foarte bine cărei zone din creierul nostru se adresează ne vor face să credem tot ce vor dori. Publicitatea este cel mai inocent exemplu.










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă