Treceți la conținutul principal

Dumnezeu ne-a dăruit pe Maria ! Spectacol și vernisaj închinate Nașterii Sfintei Fecioare Maria, Mângâietoarea și Prea-Curata Maică a lui Dumnezeu-Mântuitorul :: nirmal-art.com

În data de 3 septembrie, la ora 11.30 (după Liturghie), va avea loc la Biserica 'Sfânta Fecioară Maria' din Strada Stan Județu, Nr. 6, București, (cartier Titan), un spectacol de muzică și poezie dedicat Sărbătorii Nașterii Sfintei Fecioare și vernisajul expoziției de pictură a artistului plastic Valeriu Stoica.

Vor interpreta:

Ioana Marin — solistă de muzică tradițională

Cleopatra David — soprană

Daniela Micu — poetă

În program: lucrări de Fr. Schubert, G. Rossini, J. Brahms, G. F. Handel, poezie și imnuri creștine

Organizator: Preot Paroh Ioan Țeugea

Curatorul expoziției: Ioana Marin

Spectacolul reunește imaginea, sunetul și cuvântul într-un produs cultural original, la care contribuie artiști din diferite zone: pictură, literatură, muzică clasică, folclor. Regizorul acestui spectacol este pictorul Valeriu Stoica.


Artistul plastic Valeriu Stoica s-a născut la 20 iunie 1952, în satul Movila, județul Ialomița. A studiat iconografia bizantină românească. Acesta a realizat numeroase icoane pe lemn, picturi murale și a restaurat pictură bisericească. Dincolo de hotare, pictorul a pus bazele unor expoziții deosebite în Belgia, Spania, Germania și anul acesta la Montreal, în Canada. A pictat numeroase biserici din Capitală și din țară. A fost director al Clubului Republica și a condus Cercul de pictură, ceramică și artă populară 'Dejunul pe iarbă' patronat de Muzeul Național de Artă și Muzeul Municipiului București, unde au participat artiști consacrați, meșteri populari și tineri afirmați ulterior în țară și străinătate. A organizat tabere de creație precum cele de la Gura Portiței, Remetea-Chioarului — Maramureș, Sulina, Slănic Prahova, Insula Mare ș.a.



Dumnezeu ne-a dăruit pe Maria ! Spectacol și vernisaj închinate Nașterii Sfintei Fecioare Maria, Mângâietoarea și Prea-Curata Maică a lui Dumnezeu-Mântuitorul :: nirmal-art.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...