„Noi, artiştii, prin ceea ce facem, încercăm să repunem valorile morale la locul lor în societate” Interviu cu regizorul Cristian Mihăilescu.

Vineri, 24 aprilie, la Opera Comică pentru Copii a avut loc premiera operei Flautul fermecat de W. A. Mozart în regia lui Cristian Mihăilescu sub conducerea muzicală a dirijorului Ciprian Teodoraşcu.

C. D. „Flautul fermecat” este o operă cu elemente comice, atractive, însa are trimiteri nu doar morale, ci şi spirituale. Cum credeţi ca le va percepe publicul Operei Comice?

C. M. Un regizor trebuie să decidă cărui public i se adresează. De data aceasta, mă adresez unui public [cu vârste cuprinse] între 5 şi 95 de ani. Copiii, care sunt atât de importanţi, vin nu numai cu părinţii, dar şi cu bunicii. Flautul fermecat, ca orice creaţie mozartiană, sau ca orice creaţie de valoare, în general, poate fi abordată din multe unghiuri. Aici, eu am insistat mai mult pe poveste, cu învăţăturile ei, cu probele pe care viaţa ţi le pune şi am subliniat de fiecare dată principiile morale ce decurg de aici, care sunt foarte valabile pentru copii. Însă aceştia, nu o dată în ziua de astăzi, îşi pierd reperele. Poate noi, artiştii, prin ceea ce facem, să încercăm să repunem valorile morale la locul lor în societate.

C. D. Distribuţia spectacolelor are atât artişti experimentaţi, cât şi tineri şi foarte tineri interpreţi. Este acesta un demers pedagogic în sprijinul viitoarei generaţii de artişti lirici?

C. M. Eu sunt profesor universitar şi poate şi de aici apare preocuparea pentru tânăra generaţie. România are o şansă uriaşă: naşte în  permanenţă valori artistice, naşte în permanenţă voci frumoase. Suntem la interferenţa unor şcoli de canto: şcoala italiană care predomină, dar sunt şi şcoala germană şi şcoala rusă. Poate de aici şi forţa şcolii româneşti. Practic, nu este mare scenă a lumii pe care să nu apară sau să nu fi apărut un cântăreţ român. Şi, în această situaţie fericită a Flautului fermecat, avem artişti consacraţi solişti ai Operei Naţionale din Bucureşti,  artişti consacraţi solişti ai Operei Comice pentru Copii, dar şi tineri studenţi - unii îmi sunt chiar studenţi la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti - ba chiar şi elevi. Cred că este pentru prima oară când o operă de anvergura Flautului fermecat are în distribuţie şi interpreţi elevi, cu voci, de asemenea, deosebite, elevi la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din Bucureşti. Ceea ce mă bucură foarte mult este că ei s-au integrat şi în momentul de faţă sunt o echipă unitară. Publicul va constatata acest lucru.

CD. Credeţi că  punerea în scenă la Opera Comica pentru Copii a Flautului fermecat  ar putea fi un pas un pas pentru a reda acestei lucrări locul pe care îl merită în viaţa culturală bucureşteană?

CM:  Nu este un pas, este un fapt. Ea va ocupa un loc în viaţa culturală şi artistică bucureşteană. Este o surpriză pentru mine că Opera Naţională nu are în repertoriu o capodoperă de asemenea anvergură. Dar Opera Comică pentru Copii, nu pentru prima oară, face dreptate unui repertoriu care nu este abordat pe alte scene bucureştene şi aduce un Mozart. Orice montare de Mozart este un câştig. „Soarele muzicii” străluceşte de peste 200 de ani.