În perioada 7 august - 8 septembrie 2014 este
deschisă la Muzeul Satului din București, în sala „Lena Constante”, expoziția Candela de veghe.
Dedicată Tricentenarului Martirilor
Brâncoveni, expoziția este organizată cu ajutorul Muzeului Judeţean Ialomiţa și
coordonată de artistul plastic Valeriu Stoica. Galeria conține atât icoane și
reprezentări iconografice sau portrete ale Brâncovenilor, dar și pictură inspirată
de palatele brâncovenești. Artiștii care au împărtășit creația lor sunt:
Grigore Popescu-Muscel, Maria Popescu Dragomir, Elena Constantin, Marian
Manole, Valeriu Stoica, Iulian Mîțu, Nicolae Nestor, Loredana Alexandra Sârb,
Ana Maria Marinică, Mihaela Bădescu, Ileana Ometița, Ana Ruxandra Ilfoveanu,
Tania Moroianu, Maria Iacob, Ami Vasilescu și Gheorghe Coman.
La vernisajul expoziției am avut bucuria
de a asculta pe curatorul ei, dar și specialiști în domeniul etnologiei: prof.
univ. dr. Doina Işfănoni și dr. Aurelia Cosma. Predica preotului Dr. Ion Mărăcineanu a
fost urmată de două momente artistice: lectură din creația poetului Ioan
Alexadru și Balada lui Constantin
Brâncoveanu interpretată cu emoție și căldură de solista de muzică populară
Ioana Marin.
Pe Valeriu Stoica l-am cunoscut în urmă
cu doisprezece ani. Pictor a cărui expresie se regăsește în primul rând în
icoane și biserici, un om jovial, membru al mai multor cercuri artistice din
care fac parte scriitori, pictori și muzicieni, admirator al lui Wagner,
Valeriu Stoica a fost nu doar inițiatorul ci și mentor pentru o parte din tinerii
care și-au expus lucrările la Muzeul Satului.
Artistul consideră expoziția un „pelerinaj spiritual pe verticală“ ale
cărui lumini (candele) se aprind în sufletul fiecărui vizitator. Dimensiunea verticală este o preocupare constantă a artistului, aceasta
reprezentând
ascensiunea, ridicarea din planul orizontal, temporal, lumesc. Suprapunerea
acestor coordonate creează, desigur, crucea, care, dincolo de a fi simbolul
suferinței
Mântuitorului, este intersecția
dorințelor și a voinței, răscrucea în drumul evoluției spirituale, pe care
Iisus ne poate ajuta să o depășim.
Galeria
este încadrată de icoanele lui Marin Manole, în care predomină tonurile de ocru
și orange, încălzind imaginea și scoțând-o din austeritatea bizantină și
tabloul familiei Brâncovenilor realizat de Grigore Popescu-Muscel.
Însă poate cea puternică prezență este cea a Sfintei Fecioare. Ceea e mi-a trezit interesul au fost tripticele. Există o tradiție în realizarea icoanelor Maicii Domnului, care se spune că începe de la Sfântul Evanghelist Luca și de la icoanele miracol, nerealizate de vreo mână de om. În triptic, Fecioara este în mijloc cu Pruncul în brațe, fiind străjuită de cei doi Arhangheli. Dispunerea acestora nu este întâmplătoare: Sfântul Mihail stă în stânga Fecioarei, iar Gabriel în dreapta. Și aici am putut face imediat legătura cu cele trei principii care guvernează Universul și, implicit, ființa umană, așa cum se regăsesc în Puranele indiene: Sattva, Rajo și Tamo Gunas.
Tamo Guna, principiul dorinței (partea stângă, a emoțiilor) este guvernat de Mahakali, dar și de Bhairava, cel care distruge egoismul. Rajo Guna, principiul acțiunii (partea dreaptă) este guvernat de Hanuman, îngerul care rezolvă cu rapiditate orice sarcină, așa cum Gabriel a avut de dat Vestea cea Bună Sfintei Fecioare. Sattva Guna (centru), principiul adevărului și al evoluției, este guvernat de zeița Mahalakshmi, care este Devi, mama fecioară. Iată cum un canon în iconografie ascunde în el un secret al alcătuirii lumii, o lege universală a existenței. Iată felul în care candela de veghe se poate aprinde în mintea pelerinului și care poate nu se va stinge odată cu ieșirea din sala de la Muzeul Satului.
Comentarii