Stagiunea
abia încheiată a Orchestrei de Cameră Radio a fost una dintre cele mai
inspirate, fiind plină de evenimente inedite. Ansamblul are o mare
flexibilitate sonoră, stilistică şi chiar de statut, fiind când orchestră de
tip mozartian, când formaţie de muzică veche, când grup de solişti, ceea ce le
permite membrilor săi să interpreteze de la muzică veche până la cea a
secolului XXI. Astfel, stagiunea 2013 - 2014 a început cu un concert cameral
condus de violonistul Liviu Prunaru (fără dirijor pe podium), iar închiderea a
avut ca solist o stea a muzicii clasice şi de jazz: acordeonistul Richard
Galliano. În seara de 18 iunie, Sala Radio a devenit astfel neîncăpătoare pentru
cei veniţi să asculte muzica interpretată de binecunoscutul artist. Concertul a
fost dirijat de tânărul Gabriel Bebeşelea.
Muzicianul
francez de origine italiană Richard Galliano este deopotrivă interpret,
compozitor, orchestrator şi profesor, cariera sa fiind marcată de întâlnirea cu
Astor Piazzolla în anul 1983. A realizat numeroase transcripţii şi lucrări
originale pentru acordeon, iar înregistrările sale s-au bucurat de un succes
imens, discul New York Tango primind numeroase premii.
Gabriel
Bebeşelea este, la doar 27 de ani, dirijor principal la Opera din Iaşi.
Talentul i-a fost remarcat la ediţia din 2010 a Concursului “Jeunesses
Musicales”, unde a câştigat premiul I, iar în 2011 a fost titularul unei burse
de asistenţă la Royal Concertgebouw Amsterdam.
Programul
concertului din 18 iunie a reprezentat o provocare: Anotimpurile de
Vivaldi versus Anotimpurile de Piazzolla. Dacă cele din urmă sunt scrise
pentru bandoneon, versiunea realizată de Galliano după cele patru concerte
pentru vioară şi orchestră de Vivaldi ne-a făcut pe toţi curioşi. Acordeonul
este vocea tango-ului, însă cum poţi face un acordeon să sune baroc? Ei bine,
Richard Galliano reuşeşte din plin acest lucru. Instrumentul său se transformă
în muzica lui Vivaldi într-o orgă portativă cu posibilităţi tehnice şi
expresive extinse. Fără a face nici un
compromis stilistic, muzicianul s-a adaptat perfect scriiturii, iar pasajele de
virtuozitate au fost cântate într-un tempo ce îţi tăia răsuflarea, cu o
acurateţe mecanică. Galliano a mărturisit că agilităţile sunt mult mai incomode
decât pe vioară, însă acordeonul poate să transmită mai multă nostalgie. Prin
aceste transcripţii, muzica lui Vivaldi a câştigat o versiune plină de culoare
şi emoţie. În acelaşi timp, sonoritatea acordeonului a fost perfect încadrată
de cele două viori care au avut intervenţii solistice (Anne Marie Ene şi Bogdan
Vuluţă)
Concertele
instrumentale au fost urmate în partea a doua a serii de cele patru tangouri Estaciones
Porteñas (Anotimpurile din Buenos Aires). Piese independente scrise iniţial
pentru bandoneon şi cvintet de coarde şi reunite sub acest nume, Anotimpurile
lui Piazzolla dau o dimensiune implicată, pasionată faţă de cea contemplativă a
lui Vivaldi. Anotimpurile, la fiecare dintre cei doi compozitori, semnifică
lucruri diferite, potrivit esteticii şi preocupărilor timpului la care au fost
scrise. În cazul lui Vivaldi sunt descriptive, înfăţişând timpul ciclic,
transformarea naturii privită de mintea umană. Piazzolla exprimă trecerea prin
dans. Un dans în care timpul este măsurat, ticăie, creează evenimente şi lasă
urme. Spiritul care în muzica barocă este echilibrat, etern, meditativ este
aici captiv în iţele jocului cotidian, trăind şi murind cu fiecare întâmplare.
Galliano desfăşoară prin tonurile acordeonului un întreg set de afecte:
tristeţe, resemnare, pasiune, durere, aşteptare. Cu aceeaşi pasiune au însoţit
tiradele acordeonului pasajele solistice ale violonistei Anne Marie Ene şi ale
violistei Eugenia Boboescu.
Şi dansul inimilor a trebuit la un moment dat să
ia sfârşit. Publicul, care a ocupat şi o parte din scenă, nu a lăsat să se
termine întâlnirea cu Galliano decât după trei bisuri. După finalul de stagiune
din această neobişnuit de rece seară de iunie, vom aştepta cu nerăbdare
următoarele concerte ale Orchestrei de Cameră Radio, care cu siguranţă ne vor
fermeca prin distincţie şi culoare.
Comentarii