Treceți la conținutul principal

Discipolii Maestrului Jin Wang

În data de 10 aprilie 2014, la Institutul „Cervantes” din Bucureşti a avut loc cel de al doilea concert din seria Jin Wang and friends, susţinut de Orchestra de Cameră Cervantes. Au dirijat patru studenţi ai cursului susţinut de dirijorul austriac de origine chineză Jin Wang la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti:
Tudor Ciupeiu, Alexandru Ilie, Alberto Marcos Castilla, Andrei Ştefan Racu. Solişti au fost Alexandru Avramovici (clarinet) şi  Gaby Stănescu (vioară).
Cursul de dirijat este o binevenită iniţiativă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Având o deschidere internaţională atât în privinţa profesorilor cât şi a studenţilor, cursul se adresează absolvenţilor de conservator care doresc să-şi dezvolte abilităţile şi tehnica de lucru cu orchestra. Prin cooptarea unui dirijor aflat în plină carieră pentru a îndruma tinerii aspiranţi la podiumul de orchestră, UNMB reuşeşte să umple un gol lăsat de sistem în învăţământul muzical european, în care  au posibilitatea de a preda mai degrabă cei care renunţă de timpuriu la viața scenică. Profesorii ne-mai-evoluând, se ajunge la o discrepanţă între ce se învaţă în facultate şi ce este necesar pentru o activitate  muzicală decentă.
            Proiectul pe care apreciatul dirijor Jin Wang l-a iniţiat împreună cu Institutul Cervantes din Bucureşti reuşeşte, pe lângă oferirea şansei de realizare a practicii dirijorale pentru studenţii săi, să promoveze solişti şi, la fel de important, creează posibilitatea pentru tinerii instrumentişti de a-şi consolida tehnica instrumentală în cadrul unei orchestre de cameră. Iată deci o nouă acţiune dedicată noii generaţii, după succesele înregistrate de Orchestra Română de Tineret şi de Fundaţia pentru Excelenţă în Muzică.  
Primul concert al seriei Jin Wang and friends a avut loc în data de 20 martie în sala Auditorium a Institutului Cervantes, având în program lucrări de Vivaldi, Mozart, Albeniz şi zarzuele. Pentru concertul din 10 aprilie, au fost alese lucrări de J. S Bach (Aria din Suita pentru orchestră Nr. 3), W. A. Mozart (Concertul pentru clarinet şi orchestră de coarde, Partea I şi Divertismentul în Re major k136), H. Villa-Lobos (Bachianas Brasileiras Nr. 5), A. Alvarez Alonso (Suspiros de España) şi A. Piazzola (Libertango şi Oblivion). Programul a avut astfel o secţiune clasico-barocă şi una hispano-braziliană, gândită astfel pentru a atinge trei țeluri: cel didactic, cel cultural şi cel comercial. Pentru punerea la punct a tehnicii gestuale şi pentru claritatea gândirii structurale, este foarte importantă abordarea repertoriului baroc şi clasic. Nu mai puţin importantă este pentru „curăţarea” intonaţiei ansamblului, care a avut şi unele momente mai puţin fericite.
„Vedetele“ serii au fost, desigur, cei patru dirijori. Cum concertele dirijate de Jin Wang constituie întotdeauna un eveniment, am avut cu toții așteptări de la discipolii săi. Au fost cu toții apreciați de public, dând dovadă de talent și dragoste pentru ceea ce fac. Experienţa şi-a spus cuvântul. Andrei Racu este profesor la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” și  având colaborări cu orchestrele din țară, iar Alexandru Ilie colaborează cu Opera din Craiova și are chiar propria orchestră de cameră. Ambii s-au detașat prin rigoare în abordarea partiturilor şi control în colaborarea cu orchestra.  
Programul a conținut și piese „de acompaniament“ și soliștii au fost străluciți. Clarinetistul Alexandru Avramovici a oferit în pagina mozartiană momente pline de rafinament, realizate printr-un sunet foarte bun şi o frazare şi construcţie impecabile. Violoncelistul Mihai Grigore a impresionat, de asemenea, în solo-ul din Bachianas Brasileiras.
Maestrul și-a educat nu doar elevii ci și audiența, care a fost alcătuită în special din tineri. Programul a fost deopotrivă variat și accesibil. După meditația din debutul serii urmată de ghirlandele de bucurie mozartiene, pulsul parcă începuse să bată în ritmuri sud-americane.

Studenții-dirijori, după ce au trecut de filtrul propriei exigențe, al profesorului și al orchestrei, au înfruntat și ultima provocare: cel mai important examen îl dai în faţa publicului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...