Treceți la conținutul principal

După Bach

După seria de prelegeri cu muzică din stagiunea trecută intitulată Poveste pentru pianist şi măşti şi dedicată lui Chopin, pianistul Nicolae Dumitru propune un proiect educativ în cadrul unui turneu naţional sub denumirea Patimile după Bach. În seara de 5 martie 2013, când se împlineau 115 ani de la primul concert al orchestrei Filarmonicii din Bucureşti pe scena Ateneului, a avut loc în aceeaşi prestigioasă sală unul dintre aceste spectacole dedicate muzicii create şi inspirate de Johann Sebastian Bach.
Nicolae Dumitru este absolvent al Colegiului de Muzica „Gnessin” din Moscova şi a avut apariţii solistice alături de orchestre ca Filarmonica Academică de Stat din Moscova, Filarmonica din Chişinău, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Orchestra Naţionala Radio, sau Orchestra Simfonică Nijni – Novgorod. De asemenea, a susţinut recitaluri în Suedia, Spania, Rusia şi România.
Discursul protagonistului a avut o componentă emoţională puternică, fiind totuşi dezavantajat de spaţiul deschis al sălii Ateneului, unde, spre deosebire de atmosfera intimă a Teatrului Act, orice declamator este obligat să domine audienţa. Şi Nicolae Dumitru a făcut-o.  Într-o primă parte în care a interpretat prelucrări pe teme de J. S. Bach, pianistul şi-a început prelegerea cu date istorice, punctând zilele de 5 martie (data morţii lui Prokofiev şi …Stalin) şi 21 martie (data naşterii lui J. S. Bach).  Interpretul a subliniat conexiunea marelui compozitor cu Divinitatea ca fiind factorul esenţial în supremaţia operei sale şi faptul că dorinţa de a atinge Absolutul i-a făcut pe Liszt sau Rahmaninov să se raporteze permanent la Bach. „Tânjirea după  Bach” a numit Nicolae Dumitru această căutare. Nu s-a putut însă răspunde la întrebarea: cât de conectaţi cu Divinitatea au devenit aceşti căutători? Dacă în cazul lui Bach există certitudinea şi, aş putea adăuga faptul că există de asemenea în cazul lui Händel, Vivaldi sau Mozart, înaintând în istoria muzicii se afirmă îndoiala, frământările, tensiunile, ambiţiile. Instrumentul de percepţie şi înţelegere a muzicii se schimbă cu fiecare epocă, trecând de la spiritual către emoţional, apoi mental, arta sfârşind în perioada contemporană fie în subconştient, fie în supra-conştient. 
Programul primei părţi a conţinut transcripţia pentru clavecin realizată de Bach a Concertului pentru oboi si orchestra de B. Marcello, Fr. Liszt - Variaţiuni pe tema coralului “Weinen, Klagen, Sorgen, Sagen” de J. S. Bach  şi  S. Rahmaninov – Preludiu, Gavotte şi Gigue după Partita în Mi major pentru vioară solo de J. S. Bach.
Cea de a doua parte a fost dedicată exclusiv muzicii lui Bach, pianistul interpretând Partita nr. 6 în mi minor .
Audienţa alcătuită preponderent din tineri a fost cucerită de pasiunea şi dedicarea cu care artistul şi-a spus monologul şi a interpretat paginile muzicale. Declarat “Omul Zilei” de Jurnalul Naţional, Nicolae Dumitru a transmis emoţie, a deschis ochii şi inima publicului descriind patimile şi nostalgia după ceea ce a fost pe de-a întregul Johann Sebastian Bach. Filarmonica “George Enescu”, după spectacolele dedicate exclusiv copiilor, şi-a asumat astfel rolul de educator şi pentru publicul adult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...