Treceți la conținutul principal

După Bach

După seria de prelegeri cu muzică din stagiunea trecută intitulată Poveste pentru pianist şi măşti şi dedicată lui Chopin, pianistul Nicolae Dumitru propune un proiect educativ în cadrul unui turneu naţional sub denumirea Patimile după Bach. În seara de 5 martie 2013, când se împlineau 115 ani de la primul concert al orchestrei Filarmonicii din Bucureşti pe scena Ateneului, a avut loc în aceeaşi prestigioasă sală unul dintre aceste spectacole dedicate muzicii create şi inspirate de Johann Sebastian Bach.
Nicolae Dumitru este absolvent al Colegiului de Muzica „Gnessin” din Moscova şi a avut apariţii solistice alături de orchestre ca Filarmonica Academică de Stat din Moscova, Filarmonica din Chişinău, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Orchestra Naţionala Radio, sau Orchestra Simfonică Nijni – Novgorod. De asemenea, a susţinut recitaluri în Suedia, Spania, Rusia şi România.
Discursul protagonistului a avut o componentă emoţională puternică, fiind totuşi dezavantajat de spaţiul deschis al sălii Ateneului, unde, spre deosebire de atmosfera intimă a Teatrului Act, orice declamator este obligat să domine audienţa. Şi Nicolae Dumitru a făcut-o.  Într-o primă parte în care a interpretat prelucrări pe teme de J. S. Bach, pianistul şi-a început prelegerea cu date istorice, punctând zilele de 5 martie (data morţii lui Prokofiev şi …Stalin) şi 21 martie (data naşterii lui J. S. Bach).  Interpretul a subliniat conexiunea marelui compozitor cu Divinitatea ca fiind factorul esenţial în supremaţia operei sale şi faptul că dorinţa de a atinge Absolutul i-a făcut pe Liszt sau Rahmaninov să se raporteze permanent la Bach. „Tânjirea după  Bach” a numit Nicolae Dumitru această căutare. Nu s-a putut însă răspunde la întrebarea: cât de conectaţi cu Divinitatea au devenit aceşti căutători? Dacă în cazul lui Bach există certitudinea şi, aş putea adăuga faptul că există de asemenea în cazul lui Händel, Vivaldi sau Mozart, înaintând în istoria muzicii se afirmă îndoiala, frământările, tensiunile, ambiţiile. Instrumentul de percepţie şi înţelegere a muzicii se schimbă cu fiecare epocă, trecând de la spiritual către emoţional, apoi mental, arta sfârşind în perioada contemporană fie în subconştient, fie în supra-conştient. 
Programul primei părţi a conţinut transcripţia pentru clavecin realizată de Bach a Concertului pentru oboi si orchestra de B. Marcello, Fr. Liszt - Variaţiuni pe tema coralului “Weinen, Klagen, Sorgen, Sagen” de J. S. Bach  şi  S. Rahmaninov – Preludiu, Gavotte şi Gigue după Partita în Mi major pentru vioară solo de J. S. Bach.
Cea de a doua parte a fost dedicată exclusiv muzicii lui Bach, pianistul interpretând Partita nr. 6 în mi minor .
Audienţa alcătuită preponderent din tineri a fost cucerită de pasiunea şi dedicarea cu care artistul şi-a spus monologul şi a interpretat paginile muzicale. Declarat “Omul Zilei” de Jurnalul Naţional, Nicolae Dumitru a transmis emoţie, a deschis ochii şi inima publicului descriind patimile şi nostalgia după ceea ce a fost pe de-a întregul Johann Sebastian Bach. Filarmonica “George Enescu”, după spectacolele dedicate exclusiv copiilor, şi-a asumat astfel rolul de educator şi pentru publicul adult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Eveniment muzical şi editorial: lansarea partiturii „Pomenire. Un Recviem Românesc” de Ştefan Niculescu

A XVII-a ediţie a Săptămânii Muzicii Contemporane a constituit prilejul lansării partiturii „Pomenire. Un recviem românesc” aparţinând compozitorului şi academicianului Ştefan Niculescu în foyerul sălii de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune, eveniment urmat de audiţia lucrării în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, a Corului Academic Radio (condus de Dan Mihai Goia) şi a basului Pompei Hărăşteanu sub bagheta tânărului dirijor Tiberiu Soare. Realizată în condiţii grafice deosebite într-o veritabilă ediţie de lux, lucrarea a fost întâmpinată cu entuziasm de colegii de breaslă ai autorului, aceştia salutând iniţiativa Editurii Academiei Române pentru care tipărirea partiturii reprezintă o premieră. La lansare au luat cuvântul autorul, compozitorii Liviu Dănceanu, Dan Dediu, muzicologii Despina Petecel Theodoru şi Laura Manolache precum şi dirijorii Horia Andreescu, Tiberiu Soare şi Dan Mihai Goia, aceştia fiind implicaţi direct în realizarea actului artistic. Compozito

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.   Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum. Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici . Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1  Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici:  https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități Radio România Actualități:  Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare,

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate