Treceți la conținutul principal

După Bach

După seria de prelegeri cu muzică din stagiunea trecută intitulată Poveste pentru pianist şi măşti şi dedicată lui Chopin, pianistul Nicolae Dumitru propune un proiect educativ în cadrul unui turneu naţional sub denumirea Patimile după Bach. În seara de 5 martie 2013, când se împlineau 115 ani de la primul concert al orchestrei Filarmonicii din Bucureşti pe scena Ateneului, a avut loc în aceeaşi prestigioasă sală unul dintre aceste spectacole dedicate muzicii create şi inspirate de Johann Sebastian Bach.
Nicolae Dumitru este absolvent al Colegiului de Muzica „Gnessin” din Moscova şi a avut apariţii solistice alături de orchestre ca Filarmonica Academică de Stat din Moscova, Filarmonica din Chişinău, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Orchestra Naţionala Radio, sau Orchestra Simfonică Nijni – Novgorod. De asemenea, a susţinut recitaluri în Suedia, Spania, Rusia şi România.
Discursul protagonistului a avut o componentă emoţională puternică, fiind totuşi dezavantajat de spaţiul deschis al sălii Ateneului, unde, spre deosebire de atmosfera intimă a Teatrului Act, orice declamator este obligat să domine audienţa. Şi Nicolae Dumitru a făcut-o.  Într-o primă parte în care a interpretat prelucrări pe teme de J. S. Bach, pianistul şi-a început prelegerea cu date istorice, punctând zilele de 5 martie (data morţii lui Prokofiev şi …Stalin) şi 21 martie (data naşterii lui J. S. Bach).  Interpretul a subliniat conexiunea marelui compozitor cu Divinitatea ca fiind factorul esenţial în supremaţia operei sale şi faptul că dorinţa de a atinge Absolutul i-a făcut pe Liszt sau Rahmaninov să se raporteze permanent la Bach. „Tânjirea după  Bach” a numit Nicolae Dumitru această căutare. Nu s-a putut însă răspunde la întrebarea: cât de conectaţi cu Divinitatea au devenit aceşti căutători? Dacă în cazul lui Bach există certitudinea şi, aş putea adăuga faptul că există de asemenea în cazul lui Händel, Vivaldi sau Mozart, înaintând în istoria muzicii se afirmă îndoiala, frământările, tensiunile, ambiţiile. Instrumentul de percepţie şi înţelegere a muzicii se schimbă cu fiecare epocă, trecând de la spiritual către emoţional, apoi mental, arta sfârşind în perioada contemporană fie în subconştient, fie în supra-conştient. 
Programul primei părţi a conţinut transcripţia pentru clavecin realizată de Bach a Concertului pentru oboi si orchestra de B. Marcello, Fr. Liszt - Variaţiuni pe tema coralului “Weinen, Klagen, Sorgen, Sagen” de J. S. Bach  şi  S. Rahmaninov – Preludiu, Gavotte şi Gigue după Partita în Mi major pentru vioară solo de J. S. Bach.
Cea de a doua parte a fost dedicată exclusiv muzicii lui Bach, pianistul interpretând Partita nr. 6 în mi minor .
Audienţa alcătuită preponderent din tineri a fost cucerită de pasiunea şi dedicarea cu care artistul şi-a spus monologul şi a interpretat paginile muzicale. Declarat “Omul Zilei” de Jurnalul Naţional, Nicolae Dumitru a transmis emoţie, a deschis ochii şi inima publicului descriind patimile şi nostalgia după ceea ce a fost pe de-a întregul Johann Sebastian Bach. Filarmonica “George Enescu”, după spectacolele dedicate exclusiv copiilor, şi-a asumat astfel rolul de educator şi pentru publicul adult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Misconception, misunderstanding and mistrust in education

During the last 10 years I have observed a huge cultural difference in relation to education and its place in two parts of the world: India and the Western Europe. Whilst in India education is seen as a vehicle for the evolution of the individual and of society, in the western world, the younger generation feels oppressed by it. Romania is a special case, since we are in the Eastern Europe, and hasn’t yet recovered from 45 years of communism, so here we have a blend of everything. First of all, most of us don’t understand the meaning of the term holistically, and are usually only thinking about formal education: traditional school However, education starts in the first years of our lives, se soon as we begin to imitate our parent’s behaviour, language, or reactions. We learn how to talk, how to walk, how to eat and how to clean our bodies. We learn how to relate to other children or to the adults we meet. In life, actually nothing is taken for granted. As individuals, we are a product