Treceți la conținutul principal

Primul masterclass de instrumente vechi orientale din România

După seria de concerte de muzică orientală şi muzică veche românească organizate anul trecut de Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie „Anton Pann” împreună cu Institutul Cultural Român în cadrul programului Când Bizanţul eram noi, un nou proiect, de data aceasta educaţional, a adus în prim plan muzica de curte din Ţările Române. După ce au explorat un sector al istoriei muzicii româneşti practic absent din tratatele conservatoarelor şi au adus dovada sonoră a ancorării culturii noastre în spaţiul oriental, echipa lui Cosntantin Răileanu propune acum formarea tinerilor muzicieni în acest tip de muzică şi implicit în folosirea instrumentelor specifice.
















În perioada 30.09.2012 – 06.10.2012 a avut loc la Bucureşti primul masterclass dedicat muzicii orientale organizat de Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie „Anton Pann”, proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Au fost invitaţi muzicieni renumiţi din Grecia şi Turcia: Alkis Zopoglou – kanun (Grecia), Ahmed Şahin – ney (Turcia), Kyriakos Petras – vioara (Grecia), Mehmet Bitmez – oud (Turcia), Mehmed Fatih Zulfikar – percuţie (Turcia). Cursurile au fost urmate de un concert al absolvenţilor în data de 10 octombrie în studioul „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Române
Intitulat „Tradiţie şi Măiestrie”, concertul i-a adus pe scenă pe membrii Formaţiei Vocal-Instrumentale de Muzică Veche „Anton Pann”: Alina Constanţa Horez – vioară, Alexandru Stoica - oud (laută araba), Andrei Zamfir Andrei - baglama (laută cu gât lung), Constantin Raileanu – voce şi daire,  şi pe invitaţii lor Cristian Nica – voce şi darbuka egipteană şi Călin Burloiu – bendir, cu toţii fiind absolvenţi ai cursurilor de instrumente tradiţionale orientale. Concertul a fost structurat în două părţi: prima dedicată muzicii otomane sau româneşti care a devenit populară în spaţiul otoman, iar partea a doua a conţinut lucrări greceşti, turceşti şi româneşti din secolul al XIX-lea.
Am ascultat astfel în prima parte peşrevuri (formă instrumentală a muzicii otomane) din colecţia lui Dimitrie Cantemir şi lucrări de Nâyî Osman Dede (sec XVII-XVIII), Hulusi Gökmenliö (sec. XX) şi Anton Pann. Alăturarea Sarabandei din Colecţia Ali Ufki (sec. XVII) unui peşrev din colecţia Cantemir, ambele în acelaşi maqam (scara modală specifică muzicii perso-arabe) a fost, aşa cum declara şi conducătorul ansamblului, Constantin Răileanu, o idee preluată de la Kiya Tabassian – muzician de origine iraniană, conducătorul ansamblului Constantinople prezent anul trecut în concertele proiectului Când Bizanţul eram noi. Alăturarea celor două piese are rădăcinile în practica muzicii orientale, în care melodiile transmise oral erau îmbogăţite. Subtilităţile intonaţionale ale maqamurilor şi ornamentica microtonală specifică au fost strălucit redate de soliştii instrumentali: oud-istul Alexandru Stoica şi violonista Alina Constanţa Horez. Cei doi au avut pe rând momente de virtuozitate, de lirism, apoi împreună au construit dialoguri mergând până la duel şi în final au restabilit unitatea discursului. Nu au lăsat rece publicul nici momentele solistice ale lui Constantin Răileanu, a cărui voce caldă se plia cu uşurinţă pe melismele cântului oriental.
Cea de a doua parte a concertului a conţinut melodii aparţinând sultanului Abdul Aziz, lucrări din colecţia lui Anton Pann sau piese anonime româneşti şi greceşti din secolul al XIX-lea. Foarte interesante şi surprinzător-unitare au fost colajele realizare de Constantin Răileanu cu melodii din cele trei culturi. Şi poate cel mai interesant din acest punct de vedere a fost bisul care a adus pe scenă un vechi cântec cunoscut cu numele de „Hora morii”, citat de George Enescu în Rapsodia I şi găsit de Constantin Răileanu într-o culegere…grecească. Cei doi solişti instrumentali au avut din nou ocazia sa afirme supleţea tehnică şi fineţea intonaţională, în special violonista Alina Horezu, care a dovedit în Colajul de dansuri româneşti din Colecţia Izvoare ale muzicii româneşti - Gheorghe Ciobanu (1976 - 5') o agilitate remarcabilă.
Am urmărit cu interes concertul din 10 octombrie şi, deşi mi-aş fi dorit să-i văd pe scenă şi pe maeştrii acestor tineri interpreţi şi cercetători, structura programului şi nivelul artistic nu au dezamăgit. Iniţiativa Asociaţiei pentru Cultură şi Tradiţie „Anton Pann” de a redescoperi şi completa paginile lipsă ale istoriei muzicii româneşti este una ambiţioasă. Proiectele lor nu au doar valoare istorică, ci de redescoperire şi restabilire a propriei identităţi, obstacole fiind atât tendinţa actuală de globalizare, cât mai ales preferinţele culturale ale societăţii contemporane ce pendulează între nostalgie şi snobism. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Misconception, misunderstanding and mistrust in education

During the last 10 years I have observed a huge cultural difference in relation to education and its place in two parts of the world: India and the Western Europe. Whilst in India education is seen as a vehicle for the evolution of the individual and of society, in the western world, the younger generation feels oppressed by it. Romania is a special case, since we are in the Eastern Europe, and hasn’t yet recovered from 45 years of communism, so here we have a blend of everything. First of all, most of us don’t understand the meaning of the term holistically, and are usually only thinking about formal education: traditional school However, education starts in the first years of our lives, se soon as we begin to imitate our parent’s behaviour, language, or reactions. We learn how to talk, how to walk, how to eat and how to clean our bodies. We learn how to relate to other children or to the adults we meet. In life, actually nothing is taken for granted. As individuals, we are a product