Treceți la conținutul principal

Amprenta maeştrilor, un pas către excelenţă

Iniţiativa privată se manifestă din ce în ce mai mult în spaţiul cultural românesc, aducând fie completări ale programelor guvernamentale, fie proiecte noi, dar absolut necesare. În perioada 4-9 mai 2011, am asistat la un binevenit eveniment educaţional şi artistic, concretizat în prima ediţie a Centrului de Excelenţă în Operă, organizat de fundaţia ELITE ART Club UNESCO (Jeunesses Musicales Romania) în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”. Programul a fost alcătuit din cursuri de măiestrie susţinute de mezzosoprana Viorica Cortez (canto), regizorul american Vincenzo Liotta (actorie operă) şi tenorul Marius Budoiu (sesiune de pregătire) încheiate de concertul în care absolvenţii au evoluat împreună cu Bucharest Symphonic Orchestra dirijată de Iurie Florea.

Trei maeştri internaţionali au împărtăşit secretele profesiei şi experienţa lor cu tinerii artişti înscrişi la masterclass. Viorica Cortez, mezzosoprana româncă având o carieră internaţională desfăşurată deopotrivă în marile teatre ale lumii şi pe scenele de concert, este adesea invitată să facă parte din juriile concursurilor internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa. Tenorul Marius Budoiu interpretează o mare varietate de roluri pe scene din întreaga Europă, dar şi din Japonia şi îşi desfăşoară activitatea didactică la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. Aflat la a treia vizită în România, regizorul american Vincenzo Liotta este şeful de catedră al secţiei Studii de Operă la Indiana University Jacobs School of Music (Bloomington, SUA) şi regizor al IU Opera Theater. A pus în scenă spectacole atât în teatrele din America, Australia, Asia, cât şi în Europa.

Tineri solişti aflaţi unii încă în etapa de studiu, alţii deja angajaţi în instituţiile muzicale din România au primit îndrumare în această perioadă în cadrul cursurilor Centrului de Excelenţă în Operă. Trebuie menţionată contribuţia celor trei pianiste corepetitoare care au asigurat pregătirea muzicală: Adela Bihari (corepetitor principal), Lidia Ciubuc şi Raluca Ouatu.

Dacă publicul a văzut doar rezultatul acestui masterclass, materializat în concertul din seara zilei de 9 mai 2011 din Sala Ateneului, pot afirma că partea cea mai interesantă s-a desfăşurat în timpul cursurilor. Faptul că studenţii au parcurs întregul drum al pregătirii unui concert – rezolvarea tehnică, interpretare, regie, lucru cu orchestra – a fost extrem de important, fiind pentru unii dintre ei o premieră. Am asistat la reale metamorfozări şi chiar miracole pe care cei trei profesori dedicaţi au fost capabili să le creeze. România este bogată în talente, însă uneori acestea se perimează înainte de vreme din cauza lipsei de substanţă în pregătire. Timpul a fost scurt, este adevărat, însă o mostră despre cum trebuie lucrurile realizate îi va ajuta cu siguranţă pe cei aflaţi la începutul carierei. Luând separat numai partea tehnică, atât de bine demonstrată chiar vocal de mezzosoprana Viorica Cortez, ascultând glasurile cursanţilor din prima zi şi până în seara spectacolului, am remarcat un progres uimitor. Fără a recurge la artificii, la spectaculozitate cu orice preţ, soliştii au fost capabili în final să redea în mai mare măsură atât dovada talentului, cât mai ales spiritul muzicii.

În privinţa cursului de actorie, acesta a fost deosebit de util şi de interesant. Pornind de la lucruri de bază, Vincenzo Liotta a subliniat diferenţele dintre arta actorului de teatru şi cea a cântăreţului de operă, lucrând fiecare scenă propusă de artişti în cele mai mici, dar semnificative detalii, chiar dacă acestea veneau numai din structura muzicii. Un curs util pentru oricine activează în domeniul operei, fie că este cântăreţ sau regizor.

Concertul de arii şi duete din opere de pe scena Ateneului a fost rezultatul efortului colectiv al studenţilor şi profesorilor. Nici un detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Au evoluat sopranele Tina Munteanu, Ana Cebotari, Cristina Dan, Tatiana Purcaru şi Silvia Baltog, mezzosopranele Sidonia Nica, Florentina Soare, Liliana Mattei Ciucă, Sorana Negrea şi Daniela Burlacu, tenorii Liviu Iftene, Lucian Corchis şi Liviu Indricău şi baritonul Iordache Basalic. Invitatul de onoare a fost tenorul Marius Budoiu.

Programul a fost echilibrat şi spectaculos în acelaşi timp, punând în valoare calităţile soliştilor. Câteva momente au fost deasupra mediei concertului, unele datorând mult frumuseţii glasurilor interpreţilor. Am remarcat expresivitatea şi forţa vocală în cazul sopranei Tina Munteanu (Un bel di vedremo din Madama Butterfly de G. Puccini) şi al tenorului Liviu Iftene (Una furtiva lagrima din Elixirul dragostei de G. Donizetti), generozitatea timbrală a mezzosopranei Liliana Mattei Ciucă (aria Dalilei din Samson şi Dalila de Saint-Saëns), curăţenia şi siguranţa tehnică a mezzosopranei Florentina Soare (aria lui Orlovsky din Liliacul de J. Strauss). Frumoasă a fost apariţia sopranei Ana Cebotari în aria Meine Lippen, sie küssen so heiß din Giuditta de Fr. Lehar, artista demonstrând pe deplin calităţile sale scenice într-o coregrafie căreia regizorul Vincenzo Liotta i-a acordat foarte multă atenţie. Artistul total s-a dovedit a fi baritonul Iordache Basalic, a cărui experienţă artistică, dar şi vocea bogată în armonice şi bine susţinută tehnic au strălucit în Largo al factotum din Bărbierul din Sevilla de Rossini. Starul serii a fost, bineînţeles, tenorul Marius Budoiu, care a oferit culminaţia spectacolului cu aria In fernen Land din Lohengrin de R. Wagner.

Concertul nu reprezintă, însă, sfârşitul acestui masterclass. O întâlnire cu astfel de personalităţi are urmări pentru întreaga viaţă artistică a celor tineri. Iată un proiect al cărui prim pas a fost nu doar un succces, ci un eveniment benefic pentru viitorul vieţii muzicale româneşti şi pentru care iniţiatorii merită toate felicitările, încurajările şi sprijinul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...