Treceți la conținutul principal

Amprenta maeştrilor, un pas către excelenţă

Iniţiativa privată se manifestă din ce în ce mai mult în spaţiul cultural românesc, aducând fie completări ale programelor guvernamentale, fie proiecte noi, dar absolut necesare. În perioada 4-9 mai 2011, am asistat la un binevenit eveniment educaţional şi artistic, concretizat în prima ediţie a Centrului de Excelenţă în Operă, organizat de fundaţia ELITE ART Club UNESCO (Jeunesses Musicales Romania) în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”. Programul a fost alcătuit din cursuri de măiestrie susţinute de mezzosoprana Viorica Cortez (canto), regizorul american Vincenzo Liotta (actorie operă) şi tenorul Marius Budoiu (sesiune de pregătire) încheiate de concertul în care absolvenţii au evoluat împreună cu Bucharest Symphonic Orchestra dirijată de Iurie Florea.

Trei maeştri internaţionali au împărtăşit secretele profesiei şi experienţa lor cu tinerii artişti înscrişi la masterclass. Viorica Cortez, mezzosoprana româncă având o carieră internaţională desfăşurată deopotrivă în marile teatre ale lumii şi pe scenele de concert, este adesea invitată să facă parte din juriile concursurilor internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa. Tenorul Marius Budoiu interpretează o mare varietate de roluri pe scene din întreaga Europă, dar şi din Japonia şi îşi desfăşoară activitatea didactică la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. Aflat la a treia vizită în România, regizorul american Vincenzo Liotta este şeful de catedră al secţiei Studii de Operă la Indiana University Jacobs School of Music (Bloomington, SUA) şi regizor al IU Opera Theater. A pus în scenă spectacole atât în teatrele din America, Australia, Asia, cât şi în Europa.

Tineri solişti aflaţi unii încă în etapa de studiu, alţii deja angajaţi în instituţiile muzicale din România au primit îndrumare în această perioadă în cadrul cursurilor Centrului de Excelenţă în Operă. Trebuie menţionată contribuţia celor trei pianiste corepetitoare care au asigurat pregătirea muzicală: Adela Bihari (corepetitor principal), Lidia Ciubuc şi Raluca Ouatu.

Dacă publicul a văzut doar rezultatul acestui masterclass, materializat în concertul din seara zilei de 9 mai 2011 din Sala Ateneului, pot afirma că partea cea mai interesantă s-a desfăşurat în timpul cursurilor. Faptul că studenţii au parcurs întregul drum al pregătirii unui concert – rezolvarea tehnică, interpretare, regie, lucru cu orchestra – a fost extrem de important, fiind pentru unii dintre ei o premieră. Am asistat la reale metamorfozări şi chiar miracole pe care cei trei profesori dedicaţi au fost capabili să le creeze. România este bogată în talente, însă uneori acestea se perimează înainte de vreme din cauza lipsei de substanţă în pregătire. Timpul a fost scurt, este adevărat, însă o mostră despre cum trebuie lucrurile realizate îi va ajuta cu siguranţă pe cei aflaţi la începutul carierei. Luând separat numai partea tehnică, atât de bine demonstrată chiar vocal de mezzosoprana Viorica Cortez, ascultând glasurile cursanţilor din prima zi şi până în seara spectacolului, am remarcat un progres uimitor. Fără a recurge la artificii, la spectaculozitate cu orice preţ, soliştii au fost capabili în final să redea în mai mare măsură atât dovada talentului, cât mai ales spiritul muzicii.

În privinţa cursului de actorie, acesta a fost deosebit de util şi de interesant. Pornind de la lucruri de bază, Vincenzo Liotta a subliniat diferenţele dintre arta actorului de teatru şi cea a cântăreţului de operă, lucrând fiecare scenă propusă de artişti în cele mai mici, dar semnificative detalii, chiar dacă acestea veneau numai din structura muzicii. Un curs util pentru oricine activează în domeniul operei, fie că este cântăreţ sau regizor.

Concertul de arii şi duete din opere de pe scena Ateneului a fost rezultatul efortului colectiv al studenţilor şi profesorilor. Nici un detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Au evoluat sopranele Tina Munteanu, Ana Cebotari, Cristina Dan, Tatiana Purcaru şi Silvia Baltog, mezzosopranele Sidonia Nica, Florentina Soare, Liliana Mattei Ciucă, Sorana Negrea şi Daniela Burlacu, tenorii Liviu Iftene, Lucian Corchis şi Liviu Indricău şi baritonul Iordache Basalic. Invitatul de onoare a fost tenorul Marius Budoiu.

Programul a fost echilibrat şi spectaculos în acelaşi timp, punând în valoare calităţile soliştilor. Câteva momente au fost deasupra mediei concertului, unele datorând mult frumuseţii glasurilor interpreţilor. Am remarcat expresivitatea şi forţa vocală în cazul sopranei Tina Munteanu (Un bel di vedremo din Madama Butterfly de G. Puccini) şi al tenorului Liviu Iftene (Una furtiva lagrima din Elixirul dragostei de G. Donizetti), generozitatea timbrală a mezzosopranei Liliana Mattei Ciucă (aria Dalilei din Samson şi Dalila de Saint-Saëns), curăţenia şi siguranţa tehnică a mezzosopranei Florentina Soare (aria lui Orlovsky din Liliacul de J. Strauss). Frumoasă a fost apariţia sopranei Ana Cebotari în aria Meine Lippen, sie küssen so heiß din Giuditta de Fr. Lehar, artista demonstrând pe deplin calităţile sale scenice într-o coregrafie căreia regizorul Vincenzo Liotta i-a acordat foarte multă atenţie. Artistul total s-a dovedit a fi baritonul Iordache Basalic, a cărui experienţă artistică, dar şi vocea bogată în armonice şi bine susţinută tehnic au strălucit în Largo al factotum din Bărbierul din Sevilla de Rossini. Starul serii a fost, bineînţeles, tenorul Marius Budoiu, care a oferit culminaţia spectacolului cu aria In fernen Land din Lohengrin de R. Wagner.

Concertul nu reprezintă, însă, sfârşitul acestui masterclass. O întâlnire cu astfel de personalităţi are urmări pentru întreaga viaţă artistică a celor tineri. Iată un proiect al cărui prim pas a fost nu doar un succces, ci un eveniment benefic pentru viitorul vieţii muzicale româneşti şi pentru care iniţiatorii merită toate felicitările, încurajările şi sprijinul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă