Treceți la conținutul principal

Oratoriul Bizantin de Paşti pe scena Sălii Radio

Încadrându-se în tradiţia instituţiilor muzicale bucureştene de a interpreta în această perioadă lucrări cu tematică pascală, concertul din seara zilei de vineri, 8 aprilie 2011, al Orchestrei Naţionale şi al Corului Academic Radio conduse de dirijorul Horia Andreescu a adus pe scenă Oratoriul Bizantin de Paşti - Patimile şi Învierea Domnului de Paul Constantinescu. Soliştii au fost: başii Cristian Hodrea (Evanghelistul), Pompeiu Harasteanu (Iisus) şi Iustinian Zetea (Pillat), mezzosoprana Sidonia Nica (Maria), tenorul Pataki Adorján, sopranele Valentina Naforniţă şi Alina Bottez.

Lucrare ce necesită mari desfăşurări de forţe, oratoriul lui Paul Constantinescu prezintă foarte multe asemănări cu Pasiunile bachiene. Construcţia este în mare parte similară, la fel şi distribuirea rolurilor. Paul Constantinescu a preferat însă pentru Evanghelist vocea de bas. Compozitorul a recurs la retorica muzicală bachiană, în special în momentele răspunsurilor corului, scurte reacţii polifonice, însă pe structuri melodice bizantine şi pe ritmuri, de multe ori, asimetrice. Coralele sunt înlocuite de prelucrări ale cântărilor bisericeşti (Aliluia din debutul lucrării, Cămara ta, Mântuitorul meu, sau Hristos a înviat din final). Stilul recitativ predomină în părţile solistice, fiind o îmbinare între cel dramatic, operistic şi cel bizantin. Acesta din urmă este regăsit şi în paginile corale (ex. Astăzi s-a spânzurat pe lemn, distribuit la vocile bărbăteşti).

Varianta interpretativă propusă de Horia Andreescu a adus, în afara atmosferei de reculegere din unele momente, a tensiunii dramatice şi a monumentalităţii, şi câteva inovaţii. Au surprins de la început nuanţele extrem de reduse cerute corului, mai ales pe o pagină atât de dificilă cum este Aliluia. Sonoritatea camerală a fost realizată prin performanţa de a reduce volumul vocilor Corului Academic Radio - practic voci de operă - la cel al vocilor de copii. Efectele acestea au costat însă eficienţa în momentele de forte, în care corul a fost acoperit cu totul de orchestră, mult mai numeroasă de altfel.

O altă noutate a fost amplificarea şi folosirea efectului de reverberaţie pentru basul Pompei Hărăşteanu, cu intenţia de a da vocii interpretului lui Iisus o sonoritate mai puţin pământeană. Rezultatul a fost destul de întunecat. Câteva efecte parlato au fost cerute corului şi Evanghelistului pentru a se da muzicii efecte dramatice.

Concertul a fost interesant, pitoresc şi mai ales apreciat, deşi umbrit de câteva decalaje. Soliştii au oferit momente frumoase, atât cei mai experimentaţi cât şi "aripa tânără". Ne-am bucurat de generozitatea vocală a Maestrului Pompei Hărăşteanu, interpretarea dramatică a basului Cristian Hodrea, sensibilitatea Sidoniei Nica, prospeţimea adusă de soprana Valentina Naforniţă şi basul Iustinian Zetea, ultimii doi fiind masteranzi la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

Trebuie felicitat corul pregătit de Dan Mihai Goia. Partitura vocală este provocatoare pentru ansamblurile profesioniste. Dificultatea scriiturii, amplificată de nuanţele mici cerute pe alocuri, dar şi de tempii incomozi, a fost rezolvată cu succes, intonaţia fiind impecabilă şi planurile sonore bine conturate. Orchestra Naţională Radio a realizat, deasemenea, o bună reprezentaţie, cu partidele de suflători în formă foarte bună şi cu o sonoritate bogată şi plină de expresivitate. Un efort colectiv prin care o lucrare de secol XX, în care tradiţia muzicii profesioniste autohtone (bizantină) şi cea europeană (muzica sacră barocă şi simfonismul romantic târziu) sunt îmbinate într-o construcţie complexă, îşi găseşte în acelaşi timp drumul către public şi locul în istoria muzicii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă