Treceți la conținutul principal

Opere în concert pe scena Radioului

Un proiect interesant al Formaţiilor Muzicale Radio (sau, aşa cum sunt denumite azi, Orchestrele şi Corurile Radio) îl constituie punerea în scenă în fiecare stagiune a unei opere mai puţin cântate sau chiar absentă din repertoriul teatrelor autohtone. Au fost prezentate publicului meloman, în această formă, lucrări ca Adriana Lecouvreur de Cilea, în care am avut bucuria de a o vedea şi asculta pe soprana Nelly Miricioiu, Hérodiade de Massenet, La Gioconda de Ponchielli, Stifellio de Verdi sau I Puritani de Bellini. Pentru seara zilei de 21 ianuarie, au fost alese două lucrări de Ravel – Ora spaniolă (L'heure espagnole) şi Copilul şi vrăjile (L'enfant et les sortileges) – într-o interpretare de excepţie: Orchestra Naţională Radio condusă de dirijorul Julien Salemkour, cu participarea Corului Academic (dirijor Dan Mihai Goia) şi a Corului de Copii Radio (dirijor Voicu Popescu) au acompaniat ansamblul de solişti, eroina serii fiind mezzosoprana Ruxandra Donose. Despre Julien Salemkour aflăm din notele de program că îmbină activitatea dirijorală cu cea de pianist concertist, conducând din anul 2001 orchestra Operei de Stat din Berlin, fiind asistentul lui Daniel Barenboim.

Soliştii Orei spaniole au fost Ruxandra Donose (Concepción), tenorii Philippe Do (Gonzalve) şi Valentin Racoveanu (Torquemada), baritonul Yuriy Tsiple (Ramiro) şi basul Petre Burcă (Don Iñigo Gomez). Desigur, starul invitat a oferit spectacolul, atât vocal cât şi în privinţa interpretării. Fiind în culmea unei cariere impresionante, Ruxandra Donose a strălucit în roluri de factură diferită atît pe scenele teatrelor Covent Garden, Opera Bastille şi Opera Mare din Paris, Deutsche Oper Berlin, Semper Oper Dresda, din Hamburg, Zürich, Torino, Teatro La Fenice - Venezia, cât şi pe cele de concert. După ce a interpretat Ora spaniolă de Ravel la Covent Garden şi în varianta de concert cu Deutsche Symphony Orchester (dirijor Marek Janowski), Ruxandra Donose a redat acum pentru publicul bucureştean frivolitatea, ipocrizia dar şi şarmul lui Concepción, conturând personajul chiar şi în absenţa condiţiilor scenice proprii. Frumoase au fost, de asemenea, interpretarea tenorului francezo-vietnamez Philippe Do şi cea a baritonului Yuriy Tsiple deşi, legaţi de partitură, nu au avut libertatea de a-şi juca rolurile.

În partea a doua a serii, cu o mai mare desfăşurare de forţe a fost interpretată lucrarea L'enfant et les sortilèges Cu şapte solişti acoperind multitudinea de roluri, fantezia lirică în două acte a prins viaţă pe scena Sălii Radio. Astfel, Ruxandra Donose (copilul), mezzosoprana Aura Twarowska (mama, ceaşca şi libelula), soprana Teodora Gheorghiu (focul, privighetoarea şi prinţesa), tenorul Philippe Do (ceainicul, bătrânul şi broasca), baritonul Yuriy Tsiple (ceasul, motanul), basul Petre Burcă (fotoliul, copacul), mezzosoprana Antonela Bârnat (pisica, un păstor, veveriţa) şi soprana Tina Munteanu (scaunul, bufniţa, liliacul, o păstoriţă) au fost însoţiţi de cele două coruri ale Radio-ului în basmul lui Ravel. Spectacolul a generat o stare de satisfacţie auditivă deplină, Orchestra Naţională Radio fiind într-o formă foarte bună, cu un dirijor riguros, creativ şi expresiv. Momentele solistice au extaziat publicul. Trei voci feminine grave (Donose, Twarowska şi Bârnat), educate la clasa reputatei profesoare şi artiste Georgeta Stoleriu, au avut în comun doar rigoarea tehnică, pentru că în plan timbral şi expresiv au fost diferite, oferind o paletă amplă de culori, atât de bine valorificate de muzica lui Ravel. Momente în care rămâneam cu respiraţia tăiată au fost solo-urile sopranei Teodora Gheorghiu (laureată a concursurilor Reine Elisabeth şi George Enescu), ale cărei acute în pianissimo şi staccati păreau supraumane.

Cu toate că a Ruxandra Donose a fost numele care a umplut Sala Radio, întreaga echipă de muzicieni a condus la remarcabilul succes al operelor în concert. Dirijorul Julien Salemkour a controlat şi condus eşafodajul sonor, realizând echilibrul şi diversitatea timbrală. Soliştii au fost cu toţii la un nivel profesional înalt, mulţi dintre ei fiind premiaţi ai concursurilor naţionale şi internaţionale de canto şi aflându-se de altfel - cum este cazul Aurei Twarowska sau al Teodorei Gheorghiu - în plină carieră internaţională.

O muzică fascinantă, senzuală, realizată de muzicieni excepţionali, un spectacol din care doar decorurile lipseau, prezenţa unui nume sonor al artei interpretative internaţionale au fost elementele unuia din cele mai reuşite concerte din această stagiune ale Radioului. Am fost astfel martorii unui experiment plin de succes, al unui triumf al muzicii lui Ravel într-un spaţiu în care parcă nu mai puteam vedea dincolo de La traviata şi, uneori, Tosca.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...