Treceți la conținutul principal

Sărbători corale

Aniversare, Crăciun, muzică sud-americană, entuziasm, culoare, sunt câteva dintre lucrurile care rămân în minte după concertul Corului Academic Radio din seara zilei de 9 decembrie 2010. După ce Corul Filarmonicii a sărbătorit 60 de ani de la înfiinţare, era rândul mai bătrânului ansamblu să-şi răsplătească publicul la cei 70 de ani împliniţi. Făcând parte din seria de evenimente programate cu ocazia Zilei Internaţionale a Cântului Coral, concertul a fost contrapunctat de lansarea în foyerul sălii de concerte a CD-ului cu Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu, editat de Casa Radio, eveniment la care, în afara protagoniştilor (Dirijorii Horia Andreescu şi Dan Mihai Goia, cvartetul solistic alcătuit din soprana Sanda Şandru, mezzo soprana Claudia Codreanu, tenorul Ionel Voineag şi basul Pompei Hărăşteanu) a luat cuvântul muzicologul Valentina Sandu Dediu.

Revenind la scenă, aş putea spune că alegerea muzicii Sud-americane pentru un astfel de eveniment a fost un lucru inedit, programul conţinând, pe lângă Misa Criolla şi Navidad Nuestra de Ariel Ramirez, lucrări ale unor compozitori quasi-necunoscuţi: Oscar Luis Santos Basso, Adrian Cuello Piraquibis, David Nino, Emilio Murillo. Acompaniamentul a fost realizat de Dan Teodorescu şi Constantin Aolăriţi (percuţie), Dragoş Şerbănescu (contrabas) şi Carmen Săndulescu (pian), cărora li s-au alăturat câţiva membri ai corului, aceştia având posibilitatea de a-şi arăta talentele „ascunse”: Angi Tănase – acordeon, Liviu Ofiţeru - vioară, block-flöte, Adrian Ilie - vioară, Aurel Frangulea - chitară, Petre Fârtăţescu – chitară. Pentru susţinerea părţilor solistice, au fost invitaţi artiştii sud americani stabiliţi în România - Wladimir Pesantez (Ecuador) şi Hector Lopez (Mexic) – dar şi doi membri ai corului: tenorul Nicolae Simonov, prezent din ce în ce mai des ca solist în concerte vocal simfonice, şi baritonul Cornel Popuşoi.

Aşadar, o sărbătoare în familie, fără prezenţa vreuneia din cele două orchestre ale Radioului, fără un repertoriu pretenţios, dar interpretat cu bucurie, cu un dirijor entuziast şi dedicat. Binevenită a fost pata de culoare adusă de soliştii sud – americani, Hector Lopez - solist al operei din Bucureşti - strălucind in Misa Criolla. Am remarcat prestaţia lui Aurel Frangulea în ipostaza de chitarist, artistul făcând faţă cu brio cerinţelor partiturii.

Felicitările, elogiile şi diplomele onorifice din partea Asociaţiei Naţionale Corale din România au fost aduse de către preşedintele acesteia, dirijorul Voicu Enăchescu, alături de cele oferite de Orchestrele şi Corurile Radio.

Deşi atât scopul creării, cât şi activitatea curentă ale Corului Academic Radio o reprezintă concertele vocal-simfonice, ansamblul a avut de-a lungul celor şapte decenii, alături de Corul Naţional de Cameră Madrigal, o contribuţie importantă în promovarea muzicii româneşti, atât prin activitatea scenică, dar şi prin multele înregistrări realizate. Multe prime audiţii şi-au găsit astfel drumul către public în interpretarea Corului Radio. Evoluând sub conducerea dirijorilor Dumitru D.Botez, Gheorghe Danga, Dumitru D. Stancu, Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Alexandru Sumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraş şi Dan Mihai Goia, distinsul ansamblu a realizat turnee în Italia, Bulgaria, Grecia, Cipru, Spania şi Israel, iar repertoriul variat cuprinde atât lucrări vocal-mfonice, cât şi madrigale, poeme, balade şi miniaturi.

Meritând mai multă amploare, atenţie şi consideraţie, concertul Corului Academic Radio a fost un reuşit exerciţiu de adaptare, o adiere proaspătă, o ieşire din zona convenţionalului, iar reacţia publicului nu putea fi mai îmbucurătoare, cu toţii dorind să vedem în următoarele decenii ce poate să ofere sărbătoritul. La multe succese!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă