Treceți la conținutul principal

Bucuria dansului III

-->
Ca de fiecare dată când a avut loc un recital din proiectul Bucuria dansului, şi în seara de 28 mai a. c. Studioul de concerte „Alfred Alessandrescu” al Radiodifuziunii a fost neîncăpător pentru publicul meloman. Cel de al treilea episod din seria concertelor susţinute de pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu a avut un program alcătuit exclusiv din muzică americană aranjată pentru pian la patru mâini sau pentru două piane. O parte dintre transcripţii au fost realizate chiar de Dan Stoenescu.
Colaborarea celor doi artişti angajaţi ai Formaţiilor Muzicale Radio a început în anul 2007, primul recital intitulat „Bucuria dansului” având loc la sfârşitul lunii mai a acelui an în Studio-ul „Alfred Alessandrescu”. Programul a conţinut suite de balet şi piese având caracter dansant din sfera muzicii universale în aranjamente pentru pian patru mâini şi pentru două piane. Cea de a doua etapă a proiectului a purtat subtitlul ProEuropa şi a cuprins lucrări din din secolele XIX şi XX, dintre care transcripţia pentru două piane a baletului „Sacre du Printemps” de Igor Stravinsky a avut un efect deosebit atât datorită interpretării., cât şi a efectelor de scenă folosite. Spectacole aparţinând acestui proiect au avut loc şi pe alte scene de concert din ţară.
Artiştii au adus în faţa publicului, ca de fiecare dată, un program deosebit de atrăgător, cu toate că de data aceasta densitatea de „şlagăre” a fost mai mică decât în spectacolele din anii anteriori. Purtând subtitlul American Salsa & Jazz, recitalul a avut în componenţă în prima parte Patru Dansuri Braziliene de E. Nazareth, Suita Carnaval la Rio de L. Bonfa, T. Jobim şi Z. Abreu, Conga La Comparsa de E. Lecuona şi M. Camillo, Patru Tangouri Anotimpurile la Buenos Aires de A. Piazzolla, iar în partea a doua - Suita Country de A.Copland, R. Rodgers şi Ph. Sousa, Stop Time Rag & Meaple Leaf Rag de S. Joplin, Fantezie Coregrafica din Porgy and Bess de G. Gershwin. Pentru Anotimpurile de A. Piazzolla au fost invitaţi violonista Alida Maereanu şi violoncelistul Florin Mitrea.
Calitatea tehnică a fost impresionantă. Pasajele de virtuozitate executate sincron au fost dovada unei comunicări deosebite, între cei doi fiind o reală simbioză artistică. Sonorităţile generoase, deloc agresive în intensităţile mari şi o interpretare în stil, plină de sensibilitate şi total lipsită de exagerări au cucerit audienţa. Un mic accident a întrerupt pentru câteva minute atmosfera creată în studioul T8 al Radio-ului: o coardă a primului pian a cedat. Cu toate acestea, starea de bucurie pe care artiştii au intenţionat şi au reuşit de fiecare dată să o creeze nu a fost alterată.
Aplauzele păreau să nu se mai sfârşească la finalul concertului care a întregit acoperirea „geografică” a muzicii de dans (cea accesibilă universului nostru cultural). Pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu au reruşit pentru un moment să aducă atenţia publicului în zona camerală, care, din păcate, a devenit o „Cenuşăreasă” a lumii muzicale româneşti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...