Treceți la conținutul principal

Bucuria dansului III

-->
Ca de fiecare dată când a avut loc un recital din proiectul Bucuria dansului, şi în seara de 28 mai a. c. Studioul de concerte „Alfred Alessandrescu” al Radiodifuziunii a fost neîncăpător pentru publicul meloman. Cel de al treilea episod din seria concertelor susţinute de pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu a avut un program alcătuit exclusiv din muzică americană aranjată pentru pian la patru mâini sau pentru două piane. O parte dintre transcripţii au fost realizate chiar de Dan Stoenescu.
Colaborarea celor doi artişti angajaţi ai Formaţiilor Muzicale Radio a început în anul 2007, primul recital intitulat „Bucuria dansului” având loc la sfârşitul lunii mai a acelui an în Studio-ul „Alfred Alessandrescu”. Programul a conţinut suite de balet şi piese având caracter dansant din sfera muzicii universale în aranjamente pentru pian patru mâini şi pentru două piane. Cea de a doua etapă a proiectului a purtat subtitlul ProEuropa şi a cuprins lucrări din din secolele XIX şi XX, dintre care transcripţia pentru două piane a baletului „Sacre du Printemps” de Igor Stravinsky a avut un efect deosebit atât datorită interpretării., cât şi a efectelor de scenă folosite. Spectacole aparţinând acestui proiect au avut loc şi pe alte scene de concert din ţară.
Artiştii au adus în faţa publicului, ca de fiecare dată, un program deosebit de atrăgător, cu toate că de data aceasta densitatea de „şlagăre” a fost mai mică decât în spectacolele din anii anteriori. Purtând subtitlul American Salsa & Jazz, recitalul a avut în componenţă în prima parte Patru Dansuri Braziliene de E. Nazareth, Suita Carnaval la Rio de L. Bonfa, T. Jobim şi Z. Abreu, Conga La Comparsa de E. Lecuona şi M. Camillo, Patru Tangouri Anotimpurile la Buenos Aires de A. Piazzolla, iar în partea a doua - Suita Country de A.Copland, R. Rodgers şi Ph. Sousa, Stop Time Rag & Meaple Leaf Rag de S. Joplin, Fantezie Coregrafica din Porgy and Bess de G. Gershwin. Pentru Anotimpurile de A. Piazzolla au fost invitaţi violonista Alida Maereanu şi violoncelistul Florin Mitrea.
Calitatea tehnică a fost impresionantă. Pasajele de virtuozitate executate sincron au fost dovada unei comunicări deosebite, între cei doi fiind o reală simbioză artistică. Sonorităţile generoase, deloc agresive în intensităţile mari şi o interpretare în stil, plină de sensibilitate şi total lipsită de exagerări au cucerit audienţa. Un mic accident a întrerupt pentru câteva minute atmosfera creată în studioul T8 al Radio-ului: o coardă a primului pian a cedat. Cu toate acestea, starea de bucurie pe care artiştii au intenţionat şi au reuşit de fiecare dată să o creeze nu a fost alterată.
Aplauzele păreau să nu se mai sfârşească la finalul concertului care a întregit acoperirea „geografică” a muzicii de dans (cea accesibilă universului nostru cultural). Pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu au reruşit pentru un moment să aducă atenţia publicului în zona camerală, care, din păcate, a devenit o „Cenuşăreasă” a lumii muzicale româneşti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă