Treceți la conținutul principal

Timpul muzicii corale în variantă feminină

Corul Academic Radio condus de Dan Mihai Goia a adus în faţa publicului bucureştean joi, 26 martie 2009, un decupaj din peisajul contemporan al muzicii corale româneşti reprezentat de lucrările a cinci compozitoare: Mihaela Stănculescu Vosganian, Diana Vodă, Felicia Donceanu, Cornelia Tăutu şi Irina Odăgescu Ţuţuianu.
Programul dominat de tematica religioasă a conţinut două prime audiţii absolute: Potentissimo Dio de Felicia Donceanu şi Timpul Pământului de Irina Odăgescu Ţuţuianu.
Concertul a debutat cu Crezul de Mihaela Stănculescu Vosganian, poem coral realizat pe baza rugăciunii din biserica apostolică. Vocea cântată şi cea vorbită (Sprechgesang) sunt îmbinate într-o micropolifonie al cărei efect este asemănător celui creat de recitarea colectivă realizată duminică de duminică în fiecare biserică.
Atmosfera a fost schimbată de cea de a doua lucrare, Scherzo, a Dianei Vodă, care evocă folclorul copiilor. Spiritul ludic a fost creat prin alăturări sau repetări de silabe, lipsa textului fiind – aşa cum afirmă autoarea – o „oportunitate a afirmării vocalelor în ipostaze mai puţin uzuale în calitate de suport eufonic.”
Lucrarea Feliciei Donceanu, Potentissimo Dio, (rugăciune pe text de Petru Cercel) a creat o atmosferă neorenascentistă în limbaj modal. Melodismul, scriitura polifonică, ritmul alternativ desenat după construcţia versurilor, o complexitate care nu devine apăsătoare sunt câteva dintre trăsăturile acestei piese care a cucerit audienţa.
Prima parte a concertului a cappella al Corului Radio s-a încheiat cu Divertisment folcloric de Cornelia Tăutu (solist – tenorul Nicolae Simonov, la pian – Carmen Săndulescu, solist percuţie – Alexandru Matei). Lucrarea a adus pe scenă ritmuri din jocul popular românesc, în care suportul ritmic este asigurat atât de percuţie, dar şi de corişti prin bătăi din palme şi lovituri de picior, citate folclorice şi strigături, dincolo de atmosfera rustică creată fiind o lucrare elaborată, cu o construcţie în formă de arc în care părţile ritmate încadrează momentul doinit.
Cea de a doua parte a concertului a constituit-o premiera absolută a Simfoniei corale pentru cor mixt, recitator şi percuţie Timpul pământului a Irinei Odăgescu Ţuţuianu. Lucrare amplă în trei părţi (1. Cântarea pătimirii noastre; 2. Timpul pământului; 3. Epilog), „simfonia corală” este construită după o concepţie aparte, atât prin suplinirea instrumentelor de vocea umană, motivul fiind – aşa cum afirmă compozitoarea – expresivitatea maximă pe care o conţine aceasta, dar şi prin ritualul teatral creat, în care recitatorul (aici în persoana lui Ionuţ Kivu) are rolul de oficiant. Pornind de la textul lui Octavian Goga, Irina Odăgescu transcende zona pământeană descrisă de poet, mergând către o dimensiune universală, infinită, trecând de la timpul pământului la timpul cosmic. Acompaniamentul de percuţie, realizat de Alexandru Matei şi Sorin Rotaru, avea rolul de a sugera mersul acestor două zone temporale paralele, în timp ce cantilenele şi texturile corului traversau la rândul lor aceste spaţii.
Corul Academic Radio sub conducerea lui Dan Mihai Goia şi-a asumat misiunea de a aduce la lumină lucrări din creaţia autohtonă, deşi rolul său în peisajul muzical bucureştean este, mai degrabă, cel destinat muzicii vocal–simfonice. Însă, dacă piese precum Divertisment folcloric de Cornelia Tăutu sau Scherzo de Diana Vodă, ar putea fi – şi chiar au fost – interpretate de formaţii corale al căror profil este cel a cappella (Corul Madrigal, de exemplu), o lucrare complexă şi dificilă cum este Timpul pământului nu putea avea un interpret mai potrivit. Precizia gestului dirijoral, siguranţa intonaţională şi ritmică, sensibilitatea frazării au servit la realizarea unor interpretări de excepţie. Profesionalismul şi muzicalitatea dirijorului şi a coriştilor au fost solicitate din plin cu acest prilej, protagoniştii concertului reuşind, dincolo de performanţa artistică, să creeze stări emoţionale deosebite. Recentul premiat de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru interpretare dirijoral-corală, dirijorul Dan Mihai Goia, a adus astfel încă o contribuţie la promovarea artei corale româneşti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dictatura morţii

Nu, nu este vorba de Coreea de Nord, nici de Statul Islamic, nici măcar de Mama Rusie. Nu este vorba nici despre masoni, Biserica Catolica,  sionişti, reptilieni şi alte trăsnăi din teoriile conspiraţiei. Vedem pe posturile TV un soi de justiţie. Cazuri de corupţie, trafic de influenţă, tot felul de ilegalităţi ai căror autori (prezumtivi) sunt cercetaţi, poate condamnaţi. Există şi un organism care se ocupă de acest lucru. Dar ce se întâmplă în cazul incompetenţei? Incompetenţa nu este ilegală. Lucrurile merg şnur în acest caz. Lipsa  de strategie decurge din lipsa de viziune, care, la rândul ei, decurge din lipsa de idealuri. Oamenii fără idealuri (idealurile nu se referă la realizări personale) sunt oameni morţi. Suntem conduşi de oameni morţi, carcase biologice funcţionând pe bază de impulsuri electromagnetice, umplute cu mici interese ridicate la rang de obiective strategice.  Morţii nu vor face nimic pentru că nu-şi pot imagina nimic mai mult decât propria lor experienţă

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Misconception, misunderstanding and mistrust in education

During the last 10 years I have observed a huge cultural difference in relation to education and its place in two parts of the world: India and the Western Europe. Whilst in India education is seen as a vehicle for the evolution of the individual and of society, in the western world, the younger generation feels oppressed by it. Romania is a special case, since we are in the Eastern Europe, and hasn’t yet recovered from 45 years of communism, so here we have a blend of everything. First of all, most of us don’t understand the meaning of the term holistically, and are usually only thinking about formal education: traditional school However, education starts in the first years of our lives, se soon as we begin to imitate our parent’s behaviour, language, or reactions. We learn how to talk, how to walk, how to eat and how to clean our bodies. We learn how to relate to other children or to the adults we meet. In life, actually nothing is taken for granted. As individuals, we are a product