Treceți la conținutul principal

Impresionism with a twist la Paris

 Cité internationale des arts din Paris, cea mai mare organizație din lume dedicată rezidențelor artistice, găzduiește marți, 10 septembrie 2024, ora 18.30, recitalul susținut de soprana română Cleopatra David împreună cu pianistul Aleksandr Dmitriev. Programul serii cuprinde lucrări de Cl. Debussy, P. I. Ceaikovski, S. Rahmaninov, M. Ravel, G. Fauré și G. Enescu. Recitalul este organizat în cadrul proiectului Paralele și Interferențe în Muzica Franceză și Românească a Secolului XX realizat de Cleopatra David ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român.

Marți, 10 septembrie, la ora 18:30

Cité internationale des arts, Studio 3

Rezervări: https://www.eventbrite.fr/
18 rue de l'Hôtel de Ville, 75004 Paris



Recitalul nostru este intitulat
Claire de Lune” după celebra poezie a lui Verlaine, care a inspirat numeroși compozitori. În seara zilei de 10 septembrie vom avea în program câteva lucrări pentru voce și pian scrise pe aceste versuri și ne dorim să redăm acea atmosferă de reverie și și nostalgie evocată în lirica simbolistă. Dacă Monet este poate cel mai celebrat pictor francez, jocurile de lumini și culori sunt reflectate în arta sonoră a lui Claude Debussy sau Maurice Ravel. În același timp, muzica lui George Enescu aduce în prim-plan o profundă sensibilitate și o fuzionare refinată de influente, îmbogățind experiența artistică prin nuanțe și perspective noi. Propunem astfel publicului o seară introspectivă, ce va culmina cu explorarea acestor dimensiuni interconectate. C D


Cariera Cleopatrei David s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, în special pe producţia de operă. Împreună cu regizorul Alexadru Pătraşcu a pus în scenă spectacolele La serva padrona şi Bach, colegul de birou, ambele fiind invitate la evenimente internaţionale. Este angajată a Filarmoncii George Enescu din Bucureşti unde, în colaborare cu încă trei colegi, a realizat proiectul care a adus Marca Patrimoniului European pentru Ateneul Român.

Artista a obţinut titlul de doctor în anul 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. A cântat şi a susţinut masterclassuri în România, Marea Britanie, Franţa, Italia, Finlanda, Armenia şi India. Participă cu prezentări la conferinţe internaţionale şi publică articole şi studii în reviste de specialitate. Rezidenţa de la Paris va aduce, pe lângă valorizarea muzicii româneşti şi o nouă privire asupra creaţiei enesciene, o abordare diversificată şi integrată a actului creator, consolidând astfel legăturile între diferite tradiţii şi perspective artistice.

Aleksandr Dmitriev este un distins dirijor și pianist a cărui activitate este profund înrădăcinată în bogata tradiție muzicală a Sankt Petersburgului. El și-a perfecționat arta la Conservatorul Rimsky-Korsakov sub îndrumarea lui Mariss Jansons și Tatyana Hitrova, specializându-se în dirijatul simfonic și coral.

Cariera sa timpurie include colaborări cu Filarmonica și Orchestrele Radio-Televiziunii din Sankt Petersburg A realizat numeroase înregistrări, cum este "Amour et Mort" de Mikis Theodorakis cu Filarmonica din Sankt Petersbur sau muzică  de film, așa cum sunt cele peste douăzeci de coloane sonore compuse de finlandezul Tuomas Kantelinen. A fost dirijor principal la Opera din Petrozavodsk, Opera Națională din Komi și Opera Națională din Mersin, sub bagheta sa realizându-se premiere cum sunt cele a baletelor Mica Sirenă și Crăiasa Zăpezii de Kantelinen. Dmitriev a dirijat orchestre simfonice din Rusia, Finlanda, România și Italia, iar viața artistică este completată de cea de profesor, lăsând o amprentă durabilă în lumea muzicii clasice prin formarea noii generații de dirijori.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...