Treceți la conținutul principal

Impresionism with a twist la Paris

 Cité internationale des arts din Paris, cea mai mare organizație din lume dedicată rezidențelor artistice, găzduiește marți, 10 septembrie 2024, ora 18.30, recitalul susținut de soprana română Cleopatra David împreună cu pianistul Aleksandr Dmitriev. Programul serii cuprinde lucrări de Cl. Debussy, P. I. Ceaikovski, S. Rahmaninov, M. Ravel, G. Fauré și G. Enescu. Recitalul este organizat în cadrul proiectului Paralele și Interferențe în Muzica Franceză și Românească a Secolului XX realizat de Cleopatra David ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român.

Marți, 10 septembrie, la ora 18:30

Cité internationale des arts, Studio 3

Rezervări: https://www.eventbrite.fr/
18 rue de l'Hôtel de Ville, 75004 Paris



Recitalul nostru este intitulat
Claire de Lune” după celebra poezie a lui Verlaine, care a inspirat numeroși compozitori. În seara zilei de 10 septembrie vom avea în program câteva lucrări pentru voce și pian scrise pe aceste versuri și ne dorim să redăm acea atmosferă de reverie și și nostalgie evocată în lirica simbolistă. Dacă Monet este poate cel mai celebrat pictor francez, jocurile de lumini și culori sunt reflectate în arta sonoră a lui Claude Debussy sau Maurice Ravel. În același timp, muzica lui George Enescu aduce în prim-plan o profundă sensibilitate și o fuzionare refinată de influente, îmbogățind experiența artistică prin nuanțe și perspective noi. Propunem astfel publicului o seară introspectivă, ce va culmina cu explorarea acestor dimensiuni interconectate. C D


Cariera Cleopatrei David s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, în special pe producţia de operă. Împreună cu regizorul Alexadru Pătraşcu a pus în scenă spectacolele La serva padrona şi Bach, colegul de birou, ambele fiind invitate la evenimente internaţionale. Este angajată a Filarmoncii George Enescu din Bucureşti unde, în colaborare cu încă trei colegi, a realizat proiectul care a adus Marca Patrimoniului European pentru Ateneul Român.

Artista a obţinut titlul de doctor în anul 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. A cântat şi a susţinut masterclassuri în România, Marea Britanie, Franţa, Italia, Finlanda, Armenia şi India. Participă cu prezentări la conferinţe internaţionale şi publică articole şi studii în reviste de specialitate. Rezidenţa de la Paris va aduce, pe lângă valorizarea muzicii româneşti şi o nouă privire asupra creaţiei enesciene, o abordare diversificată şi integrată a actului creator, consolidând astfel legăturile între diferite tradiţii şi perspective artistice.

Aleksandr Dmitriev este un distins dirijor și pianist a cărui activitate este profund înrădăcinată în bogata tradiție muzicală a Sankt Petersburgului. El și-a perfecționat arta la Conservatorul Rimsky-Korsakov sub îndrumarea lui Mariss Jansons și Tatyana Hitrova, specializându-se în dirijatul simfonic și coral.

Cariera sa timpurie include colaborări cu Filarmonica și Orchestrele Radio-Televiziunii din Sankt Petersburg A realizat numeroase înregistrări, cum este "Amour et Mort" de Mikis Theodorakis cu Filarmonica din Sankt Petersbur sau muzică  de film, așa cum sunt cele peste douăzeci de coloane sonore compuse de finlandezul Tuomas Kantelinen. A fost dirijor principal la Opera din Petrozavodsk, Opera Națională din Komi și Opera Națională din Mersin, sub bagheta sa realizându-se premiere cum sunt cele a baletelor Mica Sirenă și Crăiasa Zăpezii de Kantelinen. Dmitriev a dirijat orchestre simfonice din Rusia, Finlanda, România și Italia, iar viața artistică este completată de cea de profesor, lăsând o amprentă durabilă în lumea muzicii clasice prin formarea noii generații de dirijori.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...