Treceți la conținutul principal

Impresionism with a twist la Paris

 Cité internationale des arts din Paris, cea mai mare organizație din lume dedicată rezidențelor artistice, găzduiește marți, 10 septembrie 2024, ora 18.30, recitalul susținut de soprana română Cleopatra David împreună cu pianistul Aleksandr Dmitriev. Programul serii cuprinde lucrări de Cl. Debussy, P. I. Ceaikovski, S. Rahmaninov, M. Ravel, G. Fauré și G. Enescu. Recitalul este organizat în cadrul proiectului Paralele și Interferențe în Muzica Franceză și Românească a Secolului XX realizat de Cleopatra David ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român.

Marți, 10 septembrie, la ora 18:30

Cité internationale des arts, Studio 3

Rezervări: https://www.eventbrite.fr/
18 rue de l'Hôtel de Ville, 75004 Paris



Recitalul nostru este intitulat
Claire de Lune” după celebra poezie a lui Verlaine, care a inspirat numeroși compozitori. În seara zilei de 10 septembrie vom avea în program câteva lucrări pentru voce și pian scrise pe aceste versuri și ne dorim să redăm acea atmosferă de reverie și și nostalgie evocată în lirica simbolistă. Dacă Monet este poate cel mai celebrat pictor francez, jocurile de lumini și culori sunt reflectate în arta sonoră a lui Claude Debussy sau Maurice Ravel. În același timp, muzica lui George Enescu aduce în prim-plan o profundă sensibilitate și o fuzionare refinată de influente, îmbogățind experiența artistică prin nuanțe și perspective noi. Propunem astfel publicului o seară introspectivă, ce va culmina cu explorarea acestor dimensiuni interconectate. C D


Cariera Cleopatrei David s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, în special pe producţia de operă. Împreună cu regizorul Alexadru Pătraşcu a pus în scenă spectacolele La serva padrona şi Bach, colegul de birou, ambele fiind invitate la evenimente internaţionale. Este angajată a Filarmoncii George Enescu din Bucureşti unde, în colaborare cu încă trei colegi, a realizat proiectul care a adus Marca Patrimoniului European pentru Ateneul Român.

Artista a obţinut titlul de doctor în anul 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. A cântat şi a susţinut masterclassuri în România, Marea Britanie, Franţa, Italia, Finlanda, Armenia şi India. Participă cu prezentări la conferinţe internaţionale şi publică articole şi studii în reviste de specialitate. Rezidenţa de la Paris va aduce, pe lângă valorizarea muzicii româneşti şi o nouă privire asupra creaţiei enesciene, o abordare diversificată şi integrată a actului creator, consolidând astfel legăturile între diferite tradiţii şi perspective artistice.

Aleksandr Dmitriev este un distins dirijor și pianist a cărui activitate este profund înrădăcinată în bogata tradiție muzicală a Sankt Petersburgului. El și-a perfecționat arta la Conservatorul Rimsky-Korsakov sub îndrumarea lui Mariss Jansons și Tatyana Hitrova, specializându-se în dirijatul simfonic și coral.

Cariera sa timpurie include colaborări cu Filarmonica și Orchestrele Radio-Televiziunii din Sankt Petersburg A realizat numeroase înregistrări, cum este "Amour et Mort" de Mikis Theodorakis cu Filarmonica din Sankt Petersbur sau muzică  de film, așa cum sunt cele peste douăzeci de coloane sonore compuse de finlandezul Tuomas Kantelinen. A fost dirijor principal la Opera din Petrozavodsk, Opera Națională din Komi și Opera Națională din Mersin, sub bagheta sa realizându-se premiere cum sunt cele a baletelor Mica Sirenă și Crăiasa Zăpezii de Kantelinen. Dmitriev a dirijat orchestre simfonice din Rusia, Finlanda, România și Italia, iar viața artistică este completată de cea de profesor, lăsând o amprentă durabilă în lumea muzicii clasice prin formarea noii generații de dirijori.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...