Treceți la conținutul principal

Masterclass in Finlanda cu soprana Cleopatra David


În perioada 24 – 28 iulie 2017 va avea loc în Vaasa (Finlanda) prima ediție a masterclassului de canto susținut de soprana Cleopatra David (România). Cursurile vor avea loc la Biserica Sion din Vaasa și se vor încheia cu un concert în data de 28 iulie.
Muzician, eseist, Cleopatra David a obţinut titlul de Doctor cu o lucrare despre compozitori ai secolului XX inspiraţi de cultura şi muzica indiană, lucrare realizată sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu. A făcut un stagiu de cercetare în India, unde a studiat muzică clasică indiană, stilul Karnatik. Acticvitatea sa profesională se desfăşoară în domeniul interpretării muzicii de cameră împreună cu Sangit Chamber Ensemble și de operă ca membru al trupei Operei Comice pentru Copii din București.  Este angajată a Filarmonicii „George Enescu” și  este prezentă în recitaluri şi concerte pe numeroase scene din ţară, dar şi din New Delhi, India. Din 2007, publică articole, cronici muzicale şi studii în revistele Actualitatea muzicală  şi  Muzica, pe site-ul http://Liternet.ro sau pe blogul de pe Adevărul.ro. A organizat proiectele: Self Realization Tour, Romania 2012 şi 2013, 2013, anul Tagore. 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel, Stagiunea de concerte Sangit Chamber Ensemble 2013-2017, Glorie Mamei - 2015, Festivalul Primăvara Spiritului 2016 și 2017 , coorganizator pentru Atelier de meditaţie la Biblioteca Metropolitană, şi Junge Talent Masterclass, 2016 împreună cu Los Angeles – Moscow Music School  şi Austrian Imperial Arts și cele mai importante, Turneul Național Comorile Persiei și Gala Muzicilor Tradiționale 2017.

Acest masterclass este organizat de Asociația culturală „Nirmal Art” împreună cu Biserica Sion  din Vaasa.
Sponsor: http://www.tomyumthai.fi/
Pagina evenimentului
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe