Treceți la conținutul principal

Proiectul Wagner: reînvierea tradiţiei culturale

În 7 şi 8 octombrie va fi prezentat la Ateneul Român actul I al operei Parsifal de Richard Wagner în interpretarea celor mai buni solişti din întreaga lume, a Orchestrei si Corului Filarmonicii „George Enescu” şi a celui mai important dirijor român de operă, Christian Badea.

În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile evenimentului, şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală. 


Formarea muzicienilor

Christian Badea:

Observ  multe probleme şi probabil subiectul va fi dezbătut în alte conferinţe de presă,  într-o formă mai argumentativă, mai mult o dezbatere, şi anume, că în cei 10 ani de când am venit în România, 5 ani m-am implicat foarte serios si activ prin fundaţia mea  observ o decădere constantă spre mare mediocritate a  concertelor, a nivelului, observ că tinerii cu talent pleacă. 

Filarmonica "George Enescu" în perioada interbelică şi acum

Christian Badea:
O anumite complacenţă: da, e bine, e ok, merge şi aşa. Dar merge la un nivel la care nu mai este acceptabil! Şi atunci nu mai pot să fac decât un singur lucru: să vă atrag atenţia că exista online analele Filarmonicii în perioada  1922 - 1942 şi să vă uitaţi la 20 de ani de programe, săptămână de săptămână, aici, la Ateneu, în stagiune veneau toţi, toţi cele mai mari, numele de legenda. Veneau in stagiune săptămână de săptămână. Nu era un festival, nu erau patru concerte pe zi, nu era brand de tara, nu era „de anvergură”, nu era „de gală” sau „extraordinar”. Era normal! În alte cuvinte, săptămâna asta venea Richard Strauss, săptămâna viitoare Pablo Casals, apoi dirija George Enescu, apoi venea Jaque Thibaud şi mai venea şi Erich Kleiber să dirijeze. Şi asta era stagiunea Filarmonicii! Deci am plecat de acolo şi am ajuns la o situaţie în care  multe lucruri nu funcţionează: finanţarea nu funcţionează, educaţia nu funcţionează şi încercăm să găsim scuze şi e păcat, fiindcă merităm mult mai mult. Avem o tradiţie extraordinară, avem nişte artişti extraordinari, avem tineri foarte, foarte buni, dar din păcate nu facem ceea ce trebuie. 

Un proiect demn de tradiţia Filarmonicii şi de cele mai importante scene europene

Christian Badea:
Cu posibilităţile mele personale mici, cât pot eu şi, vorba ceea, am lucrat destul de serios prin fundaţie, încerc să-mi aduc contribuţia. Deci acest proiect Parsifal este o contribuţie. Nu încerc sa schimb lumea, dar încerc să aduc în mod concret ceea ce se poate face cu ai noştri. Cu Filarmonica, cu Corul Filarmonicii, cu solişti de aici, bineînţeles, invitând pe cei mai mari solişti din lume. Fiindcă prin această colaborare dintre cei  mai mari din lume şi ai noştri, ai noştri vor învăţa la ce nivel trebuie sa fim. Şi numai prin aceasta zi de zi challenge pe care o propunem nouă înşine, numai asta ne va scoate de unde suntem acum. De unde suntem acum nu e prea bine. Şi spun asta pentru un singur motiv:   m-am implicat, mi-am pus eforturile mele personale şi aş vrea  ca lucrurile să fie mai bune. Şi sper ca acest proiect sa dea de gândit, să entuziasmeze pe alţii, să aducă autorităţilor guvernamentale foarte clar faptul că cultura este importantă din toate punctele de vedere, nu numai din punct de vedere social şi educativ, dar de asemenea din punct de vedere economic, şi chiar politic. Deci sper ca acest proiect sa creeze discuţie spre a  schimba lucrurile într-un mod mai potrivit.

Din nou, formarea muzicienilor
Christian Badea
Vreau sa aduc unele menţiuni în faţa dumneavoastră: şi anume că vom avea masterclass. Vom prezenta pentru cântăreţii români care sunt interesaţi de stilul wagnerian masterclass susţinut de cântareţii străini. Şi acestea vor fi gratuite în 6 octombrie, singura zi liberă.

ORCHESTRA ŞI CORUL FILARMONICII “GEORGE ENESCU”

Dirijor – CHRISTIAN BADEA

Solişti
STEFAN VINKE – Parsifal
ERIC HALFVARSON – Gurnemanz
PETRA LANG – Kundry
BELA PERENCZ – Amfortas
MARIUS BOLOS – Titurel
IONUT POPESCU – Primul Cavaler
IUSTINIAN ZETEA – Al doilea Cavaler
IULIA ARTAMANOV – Primul Scutier
SIDONIA NICA – Al doilea Scutier
LIVIU INDRICAU – Al treilea Scutier
ADRIAN DUMITRU  - Al patrulea Scutier
SIDONIA NICA – O voce din cer
Dirijorul Corului – ION IOSIF PRUNNER
Corul de copii Radio – dirijorul corului – VOICU POPESCU
Elevi și eleve de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” şi de la Şcoala „ArtMusic”

Concept regizoral şi realizare scenică: CHRISTIAN BADEA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...