Treceți la conținutul principal

Cei mai buni solişti wagnerieni ai lumii în "Parsifal" la Ateneul Român

În 7 şi 8 octombrie va fi prezentat la Ateneul Român actul I al operei Parsifal de Richard Wagner în interpretarea celor mai buni solişti din întreaga lume, a Orchestrei si Corului Filarmonicii „George Enescu” şi a celui mai important dirijor român de operă, Christian Badea.


În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile evenimentului, şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, care îl are ca Preşedinte de onoare pe Excelenţa Sa Domnul Werner Hans Lauk, Ambasador al Germaniei la Bucureşti, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală. 




Dirijorul Christian Badea a descris în cadrul conferinţei de presă elementele spectacolului de deschidere a stagiunii Filarmonicii:

Templul Graalului: Ateneul Român

 După Bayreuth, Ateneul, asa cum este el, are ceea ce trebuie pentru a prezenta Wagner. In primul rând are acustica, ce se pretează operelor lui Wagner. Apoi, Ateneul are o magie, în momentul în care stingi luminile şi intri in spectacol. Dacă foloseşti cum trebuie clădirea Ateneului, daca nu mergi împotriva ei, daca ti-o faci aliat, în acel moment ea devine decor, devine personaj. Pentru aceasta etapă din Parsifal eu folosesc întregul Ateneu. În primul rând sala: artiştii se mişcă în sală, soliştii cântă pe scene separate, corul este de jur împrejur, publicul este in mijlocul acţiunii, în mijlocul muzicii. Se aud sunete de peste tot, din foyer, din alte locuri… Deci la un moment dat este o imersiune totala a publicului în muzică şi în acţiune, pe care nu poţi sa o ai într-o sala normală de operă. În plus, o sala normală de operă, cu ceva excepţii, cum sunt Bayreuth şi München, are o acustica destul de seacă. Acustica seacă nu se pretează foarte bine la Wagner şi la Parsifal. Ateneul are o acustica mai caldă, cu un pic de reverberaţie care se potriveşte perfect pentru Parsifal.

Orchestra Filarmonicii şi muzica lui Wagner
Am descoperit şi altceva acum trei ani, fiind foarte plăcut surprins. Dintre toţi compozitorii lumii, nu se ştie de ce, Orchestra  Filarmonicii „George Enescu” are cea mai mare afinitate pentru muzica lui Wagner, pentru sunetul wagnerian. La cor este de lucrat, însa materialul se pretează foarte bine pentru corurile din operele lui Wagner.  Cu această descoperire şi cu Ateneul, bineînţeles, mi-a venit ideea sa fac o oper[ de Wagner şi m-am gândit la Parsifal, pentru simplul motiv că este cea mai elevată, cea mai dificilă, cea mai grea. Şi, dacă asta va merge, va merge tot! Şi a mers extraordinar. Am făcut actul 3 anul trecut, a fost un mare succes,  a mers foarte bine pentru orchestră, cor şi publicului i-a plăcut foarte mult.

ORCHESTRA ŞI CORUL FILARMONICII “GEORGE ENESCU”

Dirijor – CHRISTIAN BADEA

Solişti
STEFAN VINKE – Parsifal
ERIC HALFVARSON – Gurnemanz
PETRA LANG – Kundry
BELA PERENCZ – Amfortas
MARIUS BOLOS – Titurel
IONUT POPESCU – Primul Cavaler
IUSTINIAN ZETEA – Al doilea Cavaler
IULIA ARTAMANOV – Primul Scutier
SIDONIA NICA – Al doilea Scutier
LIVIU INDRICAU – Al treilea Scutier
ADRIAN DUMITRU  - Al patrulea Scutier
SIDONIA NICA – O voce din cer
Dirijorul Corului – ION IOSIF PRUNNER
Corul de copii Radio – dirijorul corului – VOICU POPESCU
Elevi și eleve de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” şi de la Şcoala „ArtMusic”
Concept regizoral şi realizare scenică: CHRISTIAN BADEA


Comentarii

Calin a spus…
Cred că sunt toate șansele să fie ceva istoric (e un cuvânt prea mare?).
Cleopatra David a spus…
Nu este prea mare. Insa, din pacate, asa cum spunea si maestrul Badea, nu ar trebui sa fie ceva istoric, ci evenimente de acest tip ar trebui sa fie o rutină, normalitatea stagiunii Filarmonicii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...