Treceți la conținutul principal

Pictură si gravură la Biblioteca Metropolitana București

Luni, 18 ianuarie, la ora 18.00 in sala de la etajul II a Bibliotecii Metropolitane, va avea loc vernisajul expoziției de pictura si gravură a artiștilor plastici Daniel Turliu, Eliza Popa și Radu Gheorghian. Vernisajul se va bucura de prezența istoricului de arta Bogdan Panțu si va fi însoțit de recitalul sopranei Cleopatra David


Eliza Popa, Radu Gheorghian si Daniel Turliu, trei artisti din generatii diferite, expun in aceste zile in sala Bibliotecii Municipale de la Piata Amzei. Daca Eliza Popa si Daniel Turliu prezinta pictura ilustrand genul peisajului, Radu Gheorghian expune gravuri concentrandu-se asupra figurii umane. Peisajele Elizei Popa se remarca prin rigoarea formelor, rafinamentul cromatic si claritatea compozitiei. Recunoastem in peisajele sale colturi cunoscute din Bucuresti dar pictura sa are capacitatea de a tranfigura realitatea situându-se la antipodul pitorescului. In actuala expozitie, Daniel Turliu - care este si organizatorul acesteia - investigheaza noi posibilitati compoziționale, folosind adeseori o tusa vibrata, alternand peisajele de plan apropiat cu profunzimi spatiale, cautand sa dinamizeze compozitia prin contraste cromatice. Grafician de formatie dar interesat si de pictura de sevalet, Radu Gheorghian expune de aceasta data gravuri concentrându-se numai asupra figurii umane. Stapanind desenul cu virtuozitate, artistul ne infățișeaza o bogată galerie de personaje in compoziții cu subiecte diferite trecand de la reprezentari de factura realista catre deformari caricaturale care-l apropie de zona fantasticului. In ansamblu, o expozitie de tinuta apartinand unor artisti cu viziuni cristalizate si care pun mare pret pe aprofundarea meșteșugului artistic.

Expoziția este deschisa până în data de 1 februarie 2016. Intrarea este liberă




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...