Treceți la conținutul principal

Dragostea nu moare



Oricât de diferiţi am fi noi, oamenii, oricât de diverse opinii am avea asupra lumii, se pare că asupra unui singur lucru suntem cu toţii de acord, şi acela este DRAGOSTEA. Cu toţii ştim că nu există forţă mai mare în univers care să ţină oamenii laolaltă, că nu există nicio temă mai slăvită în arte şi nici altceva care să dăinuie mai puternic dincolo de timp.

Doamna LUCIA OVEZEA, scriitor şi editor, dorind să reînvie parfumul Bucureştilor de altădată, cu ale sale splendide seri de muzică şi literatură, vă invită joi, 26 noiembrie 2015, începând cu orele 18.30, la serata literar-muzicală „Dragostea nu moare”, intitulată astfel după celebrul roman al scriitoarei indiene Maitreyi Devi

Publicul iubitor de muzică şi poezie va fi delectat de artiştii:


CLEOPATRA DAVID – soprană Care va prezenta poveşti de dragoste zugrăvite de mari compozitori în lumea opereiIOANA MARIN – solistă de muzică tradiţionalăCare va reaminti publicului frumoasele cântece de dragoste din folclorul românescFLORENTINA LOREDANA DALIAN – poetă şi prozatoareCare va recita poezie de dragoste din creaţie proprieLAURENȚIU LUNGEANU şi MARIA POPA- dansatoriCare vor prezenta un recital de tango argentinian

Organizator Asociația AXA VIEȚII
Str. Petru Maior nr. 32, sector 1, Bucureşti
 26 noiembrie 2015, orele 18.30
 Amfitrion: LUCIA OVEZEA

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...
Un comentariu
Citiți mai multe