Treceți la conținutul principal

Semnați această petiție: Către toate guvernele, ONU; UNESCO, universități și școli: declararea zilei de 21 martie "Ziua Shri Mataji Nirmala Devi"



Începând cu anul 1970, Shri Mataji Nirmala Devi a călătorit în întreaga lume pentru a da Realizarea Sinelui tuturor oamenilor indiferent de rasă sau religie şi a susţinut mii de conferinţe publice gratuite. Shri Mataji este singura personalitate din  istoria spiritualităţii care a oferit experienţa Realizării Sinelui în masă prin metoda Sahaja Yoga. De învăţăturile sale au beneficiat sute de mii de oameni din întreaga lume, experimentând echilibrul interior şi îmbunătăţirea stării de sănătate, astfel obţinând o ascensiune spirituală completă.
Realizarea Sinelui trezeşte în interiorul nostru energia primordială Kundalini, un potenţial spiritual înnăscut. Este un proces spontan, iar Shri Mataji a subliniat că această trezire nu poate fi cumpărată. Toate sesiunile de Sahaja Yoga sunt absolut gratuite şi susţinute de voluntarii locali din toată lumea. 

Pe lângă Sahaja Yoga, care este acum stabilizată în mai mult de 100 de ţări, Shri Mataji a întemeiat organizaţii non-guvernamentale pentru femei şi copii săraci, mai multe şcoli internationale care au o programă holistică, centre de sănătate şi cercetare, oferind tratament gratuit prin metoda Sahaja Yoga,precum şi Academii de artă pentru a reînsufleţi aptitudinile pentru muzică şi dans clasic şi pentru artele plastice.
Shri Mataji şi-a dedicat viaţa umanităţii, transformând vieţile oamenilor la nivel global. A considerat că este dreptul înnăscut al fiecărei fiinţe umane de a-şi primi Realizarea Sinelui. Shri Mataji a părăsit corpul fizic la data de 23 februarie 2011. În onoarea sa şi a muncii sale nobile, dorim să declarăm ziua sa de naştere, 21 martie, ca „Ziua Shri Mataji Nirmala Devi”.

Luaţi-vă Realizarea Sinelui şi distribuiţi această sursă de bucurie din interiorul vostru cu ceilalţi. 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe