Treceți la conținutul principal

Chercher – Trouver – Devenir. Open Studio at Cité Internationale des Arts Paris

Cité Internationale des Arts hosts the performance Chercher – Trouver – Devenir (Seek – Find – Become), an evocative and immersive event blending music, poetry, and meditation. Taking place on Wednesday, October 23rd, 2024, at 6:30 PM in Studio 5, this unique performance explores the intersection of neoclassical music, spiritual poetry, and self-realization.

Entrance is free, limited to available seating.

This unique program, conceptualized by soprano and musicologist Cleopatra David, brings together the neoclassical songs of Darius Milhaud and the spiritual poetry of Rabindranath Tagore. The performance delves into the themes of inner discovery and transformation, using the power of music and words to explore the human quest for deeper meaning. These compositions reflect the search for inner peace and spiritual awakening, seamlessly blending art and introspection.

The highlight of the evening will be the integration of Shri Mataji Nirmala Devi's Experiment of Self-Realization, an interactive and meditative journey that guides the audience from seeking to becoming. This meditative component invites audience participation, offering them a rare opportunity to engage with the music in a deeply personal way.

Chercher – Trouver – Devenir is part of the George Enescu Artistic Residency of Cleopatra David, supported by the Romanian Cultural Institute. The performance of Darius Milhaud's songs was previously featured in the concert Neoclassicism and Experimentation, and this open studio will expand on those themes, offering a more interactive and participatory experience.

Programme:

  • Darius Milhaud

    • Deux poèmes d’amour, Op. 30

      • Amour, mon coeur languit
      • Paix, mon coeur!

    • Poème de Gitanjali, Op. 22

  • Experiment: Self-Realization

Venue:
Studio 5, Main Building (Underground)
Wednesday, October 23rd, 2024, 6:30 PM

See the programme notes here


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe