Treceți la conținutul principal

Expozițíe de icoane la Muzeul Satului din București în perioada 6 septembrie – 8 octombrie 2017 :: nirmal-art.com


Muzeul național al Satului Dimitrie Gusti organizează în data de 6 septembrie, la ora 16.30, în sala Foyer „Henri H Stahl“ vernisajul expoziției de icoane Dumnezeu ne-a dăruit pe Maria! însoțit de un spectacol de muzică și poezie dedicat Sărbătorii Nașterii Sfintei Fecioare. Proiectul este dedicat Anului omagial al iconarilor și apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului
Expun artiștii: Grigore Popescu Muscel, Valeriu Stoica, Maria Iacob, Diana Elena Borundel, Maria Popescu Dragomir, Melania Florescu, Alexandru Mateiaș, Nicolae Nestor, Elena Constantin, Elena Oana Agapie, Mihaela Bădescu, Adina Romanescu, Ana Maria Mariniuc.
Vor interpreta:
Ioana Marin - solistă de muzică tradițională
Cleopatra David - soprană
Daniela Micu - poetă

În program: lucrări de Fr. Schubert, G. Rossini, J. Brahms, G. F. Händel, poezie și imnuri creștine
Curatorul expoziției: Valeriu Stoica
Expozitia este deschisă în perioada 6.09 - 8.10 2017 la Muzeul Satului și poate fi vizitată de miercuri până vineri intre orele 10.00 - 18.00

Artistul plastic Valeriu Stoica s-a născut la 20 iunie 1952, în satul Movila, judeţul Ialomiţa. A studiat iconografia bizantină românească. Acesta a realizat numeroase icoane pe lemn, picturi murale şi a restaurat pictură bisericească. Dincolo de hotare, pictorul a pus bazele unor expoziţii deosebite în Belgia, Spania, Germania şi anul acesta la Montreal, în Canada. A pictat numeroase biserici din Capitală şi din ţară. A fost director al Clubului Republica şi a condus Cercul de pictură, ceramică şi artă populară „Dejunul pe iarbă“ patronat de Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul Municipiului Bucureşti, unde au participat artişti consacraţi, meşteri populari şi tineri afirmaţi ulterior în ţară şi străinătate. A organizat tabere de creaţie precum cele de la Gura Portiţei, Remetea-Chioarului - Maramureş, Sulina, Slănic Prahova, Insula Mare ş.a.



Citește mai mult: http://www.nirmal-art.com/news/expozitie-de-icoane-la-muzeul-satului-din-bucuresti-in-perioada-6-septembrie-8-octombrie-2017/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...