Treceți la conținutul principal

Muzica spiritului cu Sangit Chamber Ensemble



Universitatea Populară “Ioan C. Dalles” organizeazăDuminică, 14 martie 2013, ora 18.00,  la Sala din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18
concertul-conferinţă susţinut de Sangit Chamber Ensemble pe tema “Europa şi India”.

Concertul are loc cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la naşterea S.S. Shri Mataji Nirmala Devi şi a 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură poetului indian Rabindranath Tagore.
Sangit Chamber Ensemble va susţine dumincă, 14 aprilie 2013, ora 18.00 concertul-conferinţă (concert meditativ) “Paralele culturale: Europa şi India. Muzica Spiritului” la Sala Dalles din Bucureşti. Programul va conţine lucrări de J. Ph. Rameau, J. S. Bach, A. Vivaldi, G. Fr. Händel, Fr. Schubert, precum şi muzică clasică indiană, genurile raga, bhajan si kriti.



Interpretează:
Anne Marie Ene – vioară
Cleopatra David – soprană
Miron Vasilescu – pian
Avadhut Kasinadhuni- tabla

Prezintă: Dr. Cleopatra David. Coordonator proiect: Anne Marie Ene
Termenul “Sangit” înseamnă “muzică” in limba sanskrită. Deşi relaţionarea muzicii de cameră europene cu spiritualitatea indiana ar putea părea improprie, există o explicatie simplă pentru aceasta: muzica vine din spirit (Atma în sanskrită), iar spiritul este universal. Sangit Chamber Ensemblenu practică arta muzicii doar pentru valoarea sa estetica, ci mai ales pentru pentru cea spirituală. Scopul este obţinerea Realizarii Sinelui prin metoda Sahaja Yoga creata de Shri Mataji Nirmala Devi ţi experimentarea vibratiilor muzicii.


Ansamblul a început activitatea ca trio, avand in repertoriu lucrari clasice si baroce. Datorita cunoaşterii şi experienţei in domeniul muzicii clasice indiene a violonistei Anne Marie Ene, concertele includ acum şi această străveche artă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...