Cleopatra David

Sâmbătă, 15 martie, de la ora 18:00, Biserica Anglicană din București va găzdui concertul  „Scrisoare de dragoste” ,  susținut de soprana  Cleopatra David  și cvartetul de coarde alcătuit din membri ai Filarmonicii George Enescu. Efervescența  Belle Époque  renaște într-un eveniment ce integrează muzica, poezia și arhitectura, într-o nouă experiență senzorială și spirituală, în care rafinamentul și sensibilitatea lui Gustav Mahler devin esența călăuzitoare.  Iubirea și frumusețea sunt celebrate și evocate în toate manifestările lor: de la sacru la lumesc, de la felul în care natura ne răsfață cu spectacolul florilor din fiecare primăvară până la delicatețea gesturilor prin care se exprimă cele mai intime sentimente.  Biletele sunt disponibile  aici  (discount 20% până pe 24 februarie) Partener:  Forumul Cultural Austriac   Sâmbătă, 15 martie 2025 Ora: 18:00 Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3) Cleopatra Davi...

  Chapter ONE:  I’m Sorry! Of course, your mom taught you that it’s polite to say  “I’m sorry”  after an accidental burp—or even after, you know,  punching someone in the face.   “Say sorry, and all is forgiven!” But if you’re over 18, you’ve probably encountered a little word called  consequences —and unfortunately, simply following the penal code isn’t enough. Saying  “sorry”  after messing up won’t magically fix things anymore. There’s a difference between a burp and, let’s say,  lying to someone  or  insulting them. Here’s the harsh truth: nobody actually cares whether you  feel  sorry or not. What matters is that you’ve created a crack—sometimes a full-blown  earthquake —in another person’s world. If you truly want forgiveness, you have to  ask  for it. But not by just throwing out the word  “sorry”  like it’s a coupon for free absolution. That’s just a social convention—a polite way to s...

Acum un an, organizam și prezentam Lectia de Istorie la Ateneul Român, unde a fost invitat de onoare istoricul Ștefan Popescu, iar cvartetul Filarmonicii "George Enescu" a susținut un concert de muzică românească. Pe 24 ianuarie 1859 eram doar Principatele Române Unite, dar atunci s-a aprins scânteia care ne-a așezat pe drumul spre ceea ce suntem astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin viziunea multor oameni cu mintea și inima deschise, educați în universitățile din capitalele europene, am crescut ca națiune. Un an mai târziu, în 1860, se înființa prima universitate modernă, cea de la Iași – un pas imens pentru educația noastră, care avea să devină temelia evoluției. (Colegiul Iezuit de la Cluj din 1581 e o altă poveste, dintr-o altă realitate!) Astăzi, celebrăm mai mult decât unirea – celebrăm educația, cultura, principiile democratice, spiritualitatea adevărată, progresul social, economic și tehnologic. Și, mai presus de toate, celebrăm bunul-simț și echilibrul, valori...

Fiecare om are un vis, care este creionat încă din copilărie. Mulți își doresc să urmeze profesii care îi fascinează, dar pe care nu au curaj să le practice sau să se pregătească pentru ele în viața adultă. Alții merg în zona familiarului, alegând profesiile părinților sau bunicilor. Generația părinților noștri, născuți imediat după Al Doilea Război Mondial, nu a avut prea multe șanse, unii nici măcar nu au avut acces al învățământul superior, însă, o dată cu Revoluția, pentru noi s-au deschis multe uși. Ca majoritatea copiilor crescuți în perioada comunistă, de mine au avut grijă bunicii, așa că a crescut la țară. La televizor erau, pe vremea aceea, programe de varietăți, așa că ne uitam cu toții la emisiuni în care erau prezente fragmente din opere, operete, sau balet. Țin minte cât îi plăceau bunicii ținutele Elvirei Cârje! Erau și multe filme biografice, așa că am urmărit cu plăcere serialul despre Johann Sebastian Bach. Dar prima operă pe care am văzut-o integral a fost Carmen ....

Undeva acum vreo opt ani mi-am primit botezul de manager cultural cu Turneul Național Comorile Persiei. Asta m-a costat atunci două pneumonii și o bronșită. La noapte persanii sărbătoresc Yalda și este cel mai bun moment să ne bucurăm de muzica celor doi sufi care au vizitat România în anul 2017. La miezul nopții, pe Spotify! Anunțăm astfel lansarea albumului Comorile Persiei pe Spotify, un proiect exclusiv care aduce în lumină rafinamentul muzicii clasice persane, reinterpretat pentru publicul contemporan. Evenimentul este dedicat străvechii sărbători Yalda, celebrată în noaptea solstițiului de iarnă, ce simbolizează renașterea luminii și speranței, iar în creștinismul siriac este chiar numele dat Crăciunului. Albumul va putea fi accesat începând din data de 21 decembrie 2024, ora 00.00, în noaptea de Yalda, la acest link Comorile Persiei este un concept artistic creat în 2017, care a demolat  două mituri: pe cel al elitismului muzicii clasice şi pe cel al armoniei ca unic lim...

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...